Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘PS Andrei’

Preasfinţitul Andrei, episcopul nostru vicar, a fost ales în scaunul Episcopiei Covasnei şi Harghitei. De duminică, 15 februarie, preasfinţia sa păstoreşte comunitatea românilor ortodocşi din cele două judeţe.

Preasfinţitul Andrei Moldovan s-a născut în 1967 la Cheţani, în judeţul Mureş. La 22 de ani a intrat în mănăstire, la Topliţa, chiar în eparhia pe care astăzi o păstoreşte. A fost călugărit un an mai târziu, în 1990. În 1995 a fost trimis la Făgeţel, mănăstire distrusă în 1940. Timp de 13 ani, ca stareţ, a condus lucrările de refacere a aşezământului. A absolvit facultatea de teologie la Bucureşti, urmând apoi şi studii post-universitare la Tesalonic, în Grecia. Din 2005 a fost numit exarh al mănăstirilor din Covasna şi Harghita. În 2008 a venit în eparhia noastră, ca episcop vicar. După aproape şapte ani, iată că Biserica l-a rechemat în zona pe care o cunoaşte atât de bine, în locul celui căruia i-a fost ucenic, om providenţial pentru aceste locuri: Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, care a plecat la Timişoara, ca Mitropolit al Banatului.

Haine româneşti, pâine şi sare

Preasfinţitul Andrei a fost întronizat duminică, 15 februarie. În seara zilei de sâmbătă, delegaţia Mitropoliei Ardealului, condusă de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, a fost întâmpinată la intrarea în judeţul Harghita de reprezentanţii Episcopiei Covasnei şi Harghitei însoţiţi de un grup de credincioşi îmbrăcaţi în haine populare româneşti, care i-au aşteptat cu pâine şi sare. La catedrala episcopală din Miercurea Ciuc, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu şi Preasfinţitul Andrei au fost primiţi de un sobor de preoţi condus de Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii. A fost oficiată o slujbă de mulţumire, apoi Pr. Teodor Bijec, consilier administrativ al eparhiei, a rostit un cuvânt de bun venit. În încheiere, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu a rostit un cuvânt de binecuvântare.

O eparhie misionară

Duminică, după Sfânta Liturghie oficiată de 18 ierarhi ai Sinodului Bisericii noastre, în aceeaşi catedrală a avut loc ceremonia de întronizare. Au fost prezenţi consilierii eparhiali, protopopii şi numeroşi preoţi şi credincioşi din episcopia gazdă, autorităţi centrale şi judeţene, dar şi preoţi şi credincioşi din Arhiepiscopia Sibiului.

Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, a citit gramata mitropolitană de întronizare, iar ÎPS Laurenţiu i-a înmânat ierarhului ales însemnele episcopale, aşezându-l în scaunul arhieresc.

„Am considerat că ucenicul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ioan, care a lucrat timp de şapte ani la noi ca Episcop vicar, împlinindu-şi întru toate îndatoririle sale, este destul de matur, de responsabil şi învrednicit de Dumnezeu să conducă această eparhie deosebită, misionară”, a spus Părintele mitropolit. „Eparhia Covasnei şi Harghitei – şi o spun cu multă dragoste – este o eparhie misionară. Românii aici, la ei acasă, sunt minoritari. Dar sunt înţelepţi, sunt sârguincioşi, sunt atât de iubitori de Dumnezeu! Şi nu au alternative. Este foarte uşor pentru cei care se află undeva unde fac ce îşi doresc; aici trebuie făcut numai ceea ce trebuie, să îndeplineşti numai ce este necesar, cu înţelepciunea deosebită de a-ţi păstra identitatea fără să deranjezi pe altul, dar de a-ţi apăra identitatea şi drepturile pe care le avem, egale cu ale altora”, a adăugat Înaltpreasfinţitul.

Mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost citit de Preasfinţitul Varlaam, Episcop vicar patriarhal. Părintele patriarh a subliniat faptul că aici, în această zonă a ţării, lucrarea pastorală este necesară şi anevoioasă: „Marea demnitate şi responsabilitate de a mărturisi şi sluji, prin cuvânt şi faptă, (…) trebuie împlinită lucrând „cu timp şi fără timp” pentru întărirea comuniunii ortodoxe şi româneşti în acest ţinut străbun, unind viaţa spirituală cu misiunea pastorală, iar pacea interetnică şi interconfesională cu dragostea de Ţară şi Neam!”

Au urmat mesajele de felicitare din partea preşedintelui României, a premierului şi a secretarului de stat pentru culte.

O experienţă de 15 ani în episcopia munţilor

Apoi, Preasfinţitul Andrei a rostit un cuvânt de mulţumire în care şi-a exprimat încrederea în harul şi puterea lui Dumnezeu: „Cunosc situaţia preoţilor şi credincioşilor de aici, pentru că timp de 15 ani, cât am stat lângă Înaltpreasfinţitul Ioan, m-am confruntat cu bucuriile, cu necazurile lor, în această episcopie a munţilor. Având în vedere că românii sunt în minoritate în această parte de ţară, crucea este destul de grea, dar Hristos Domnul, Care binecuvântează lucrarea în Sfânta Biserică, şi Dumnezeiescul Har, care pe cele neputincioase le întăreşte şi pe cele cu lipsă le desăvârşeşte, ne vor întări pe toţi, ca să ducem la bun sfârşit lucrările de păstrare a credinţei noastre străbune şi legea noastră românească.”

În final, pr. Teodor Bijec a citit cuvântul de bun venit din partea administraţiei eparhiale şi a tuturor clericilor şi credincioşilor din Episcopia Covasnei şi Harghitei.

La evenimentul de întâmpinare a noului ierarh au participat peste două mii de persoane.

La acest nou început, i-am urat şi noi Preasfinţitului Andrei păstorire îndelungată şi rodnică, exprimându-ne profunda dragoste pentru ocrotirea pe care ne-a arătat-o de-a lungul timpului nouă, locuitorilor Ţării Făgăraşului, cler şi credincioşi.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 84, martie-aprilie 2015

Foto: basilica.ro, mitropolia-ardealului.ro:

Foto: basilica.ro, ziarullumina.ro

Anunțuri

Read Full Post »

pr faraon cmy siteMulţime mare de preoţi şi credincioşi s-a adunat sâmbătă, 26 octombrie, de ziua Sfântului Dimitrie, pentru a-şi lua rămas bun de Părintele Ioan Faraon. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul în biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, unde trupul părintelui Ioan a fost aşezat şi privegheat cu rugăciuni în ultimele zile. De la ora 13, zeci de preoţi s-au adunat pentru a săvârşi împreună Rânduiala înmormântării preoţilor, care este una deosebită.

La final, Preasfinţitul Andrei a transmis mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, apoi a ţinut un cuvânt de învăţătură. Memoria Părintelui Ioan a fost evocată de Pr. Prof. Dr. Simion Todoran – fost coleg de seminar şi facultate, domnul Cristinel Paltin – primarul Comunei Şercaia, şi Pr. protopop Marcel Dobrea.

După ce a fost înconjurată biserica în care a slujit cu dăruire în ultimii 25 de ani, trupul Părintelui Ioan a fost depus în mormântul amenajat chiar lângă aceasta. Dumnezeu să îi dăruiască vrednicului său slujitor odihnă şi mângâiere împreună cu sfinţii Săi!

Redacţia publicaţiei noastre, împreună cu toţi preoţii şi credincioşii din Ţara Făgăraşului, suntem alături de doamna preoteasă Victoria şi întreaga familie la ceasul greu al despărţirii vremelnice, însoţindu-i în gând de rugăciune, ca Dumnezeu să-i întărească şi să le dea mângâiere.

 p Faraon © Protopopiatul ortodox Făgăraş I 2013

Părintele Ioan Faraon (1959-2013)

–    repere biografice –

S-a născut în satul Fofeldea din comuna Nocrich, judeţul Sibiu, în anul 18 septembrie 1954, fiind al treilea copil. A studiat în satul natal, apoi la Seminarul teologic din Cluj, finalizându-şi studiile teologice la Institutul teologic din Sibiu, în 1978.

În 1977 s-a căsătorit cu Victoria Streza, căsnicie binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii: Gheorghe şi Maria. A fost hirotonit pe seama Parohiei Săsăuş, Protopopiatul Agnita, de către Înaltpreasfinţitul Nicolae Mladin. A păstorit la Săsăuş vreme de 10 ani, iar din 1988 a slujit în Parohia Vad, până anul acesta – 25 de ani.

S-a îmbolnăvit în iulie 2012, a fost operat şi, după o lungă suferinţă, Dumnezeu l-a chemat la Sine în data de 23 octombrie.

„În aceste momente grele ale despărţirii vremelnice, suntem alături de întreaga familie îndoliată, căreia îi împărtăşim cu adânca noastră compasiune cuvânt de mângâiere şi de întărire întru Domnul. Însoţim cu pioasă rugăciune trecerea spre cele veşnice a sufletului robului lui Dumnezeu, părintele Ioan, şi avem nădejdea că Domnul Îl va odihni cu drepţii întru Împărăţia Sa cea cerească. Mântuitorul nostru Cel Înviat din morţi să-i răsplătească jertfelnicia şi credincioşia celor 59 de ani ai vieţii, iar pe cei rămaşi – soţie, familie, copii şi credincioşi – să vă binecuvinteze şi să vă mângâie cu harul Său cel ceresc!”

Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului

„L-am cunoscut în zorii preoţiei noastre, păstoream în sate aproape vecine. L-am redescoperit după venirea mea la Făgăraş. Un preot vrednic, iubitor de cuvântul lui Dumnezeu, de casa lui Dumnezeu, de preoţie. A fost mereu un preot conştient de misiunea lui, aflat pe calea celor spuse de Părintele Arsenie: „Preoţii poartă preoţia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iartă; prin graiul lor Dumnezeu îţi vorbeşte. Prin ei, Dumnezeu te cheamă, oricât ai fi de păcătos”. Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!”

 Pr. Marcel Dobrea, protopop Protopopiatul Făgăraş I

„Toată viaţa dânsului, părintele Faraon a trăit în curăţie, modestie şi demnitate. Aceasta e lecţia pe care eu am înţeles-o de la dumnealui. Părintele rămâne un reper pentru viaţa mea.”

Cristinel Paltin, primarul Comunei Şercaia

 

Părinte, frate şi prieten

 În urmă cu 39 de ani, la absolvirea Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, unul dintre elevii seminarişti scria pe “fluturaşul” ce amintea de anii petrecuţi aici, următoarele versuri: “Ca apele de primăvară,/ Ce curg năvalnic spumegând,/ Se duc frumoşii ani de şcoală/ Şi nu se mai întorc nicicând.”

Acel tânăr era Faraon Ioan, cel pe care în ziua de Sf. Dumitru l-am aşezat la umbra bisericii la care a slujit cu atâta dragoste, în satul Vad. Am fost colegul lui de seminar, armată şi facultate. Un gol imens lasă în inimile celor ce l-au iubit, căci moartea prietenilor este începutul morţii noastre.

Părintele Ioan a fost un om minunat! Dacă ar fi să alegem un cuvânt potrivit din Biblie, prin care să-i descriem vrednicia, ne-am opri la următorul: „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!” (III, Regi, 17,24). El ştia şi a dovedit că preoţia nu poate fi măsurată în jumătate de măsură: ori eşti preot prin toate ale tale, ori nu eşti deloc. Preotul este chipul lui Hristos în lume şi nu are dreptul să falsifice imaginea lui Hristos. Părintele Ioan nu a făcut din preoţie o profesiune, ci un apostolat. A lăsat în urma lui, pe unde a trecut, mireasmă de tămâie din cădelniţa sufletului sau. A revărsat neîncetat în jurul său valuri de iubire şi nu a aruncat după nimeni vreodată cu bulgări de ură.

Cum remarca frumos şi Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, a răbdat cu mult stoicism boala, ştiind că cel ce rabdă bolile şi mulţumeşte lui Dumnezeu primeşte cunună de mucenic. A fost şi foarte harnic. Să ne amintim şi noi pururea de grija cu care Iacob a păzit turmele lui Laban: „20 de ani am fost la tine, ziua mă ardea căldura, iar noaptea sufeream gerul şi somnul de la ochii mei se depărta” (Facere, 31-40) şi să ne întrebăm cu Sf. Grigore cel Mare: „Dacă aşa munceşte şi veghează cel ce paşte oile lui Laban, cu câtă osteneală şi cu câtă veghere trebuie să ia aminte cel ce paşte oile lui Dumnezeu?”.

Doamne, precum l-ai pus pe dânsul pe pământ slujitor în Biserică, aşa îl arată şi în Altarul Tău cel Ceresc!

Părinte, frate şi prieten, înalţă-te cu îngerii spre Lumina Învierii, însoţit de rugăciunile noastre fierbinţi către Dumnezeu, pentru veşnica odihnă, alături de sfinţii ocrotitori ai neamului românesc!

Pr. Cornel Ursu – Făgăraş

 „În primăvara anului 1999, în zilele premergătoare instalării în parohie, dorind să invit şi părinţii slujitori din satele vecine, am cerut sfatul credincioşilor prezenţi la biserică. Au fost rostite numele preoţilor din imediata vecinătate, dar şi numele părintelui Ioan Faraon din Vad, care „totdeauna vine la noi la Maslu”.

Aşa l-am cunoscut pe părintele Ioan şi am început o frumoasă şi rodnică colaborare. Am continuat buna tradiţie a cercului misionar pastoral, întâlnindu-ne periodic în fiecare parohie la Taina Maslului şi la alte evenimente. Întotdeauna părinţii parohi îl delegau protos, poziţie din care coordona rugăciunea cu competenţă şi responsabilitate. Am avut deseori ocazia să-i ascult cuvintele rostite în predică sau în discuţiile comune. A fost un predicator deosebit, fiind solicitat şi de noi, ceilalţi preoţi, şi de credincioşi. Cultura teologică şi laică însuşită temeinic îi permitea propovăduirea Învăţăturii de credinţă, era permanent pregătit. Cuvintele sale găseau totdeauna drum spre mintea şi inima ascultătorilor, devenind lucrătoare şi roditoare. Ilustrarea prin pilde scurte, dar şi tonul şi inflexiunile vocii sale captau atenţia tuturor ascultătorilor. Când era solicitat, oferea sfaturi pertinente atât nouă, celor mai tineri, cât şi credincioşilor.

Plecarea lui dintre noi nu este totală, căci toată activitatea sa îl păstrează viu în amintirea noastră. Bunul Dumnezeu să-i răsplătească toată munca depusă în ogorul Bisericii Sale.”

 Pr. Sorin Suciu – Şinca Nouă

 „Pe părintele Ioan Faraon l-am cunoscut imediat după instalarea noastră în parohie. De-a lungul timpului, activând împreună în acelaşi cerc misionar-pastoral, l-am descoperit ca devotat slujitor al Sfântului Altar, bun orator şi cu implicare totală în toate aspectele unei bune cârmuiri parohiale. Am cunoscut oameni care l-au iubit şi care-i purtau un respect deosebit. Acest lucru a fost confirmat şi de numeroasa participare la înmormântarea părintelui. Parohia Vad a pierdut un vrednic slujitor al Sfântului Altar, dar a câştigat un rugător în Împărăţia Cerurilor! Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii săi!”

Pr. Marius Corlean – Bucium

 „L-am cunoscut pe Părintele Ioan ca un om de o căldură neobosită, veşnic zâmbitor cu ceilalţi, calm şi smerit. Deşi era cel mai în vârstă din cercul misionar, niciodată nu făcea caz de aceasta. Se încadra smerit în sobor, chiar dacă era protos. Îi privea mereu pe ceilalţi preoţi cu deosebit respect, deşi ca vârstă unora le putea fi tată.

La slujba înmormântării am avut deseori impresia că suntem în noaptea de Înviere. Despărţirea este dureroasă, dar harul lui Dumnezeu ne revarsă nădejde peste nădejde, şi lumina Învierii răzbate prin suferinţă. Aşa ne-am despărţit de bunul Părinte Ioan, ca de un înviat în Împărăţia lui Dumnezeu, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.”

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 76, noiembrie-decembrie 2013

Read Full Post »

  • Ziarul Lumina:

Bucurie duhovnicească pentru pelerinii ardeleni

Mănăstirea „Sfinţii Martiri Brâncoveni“ de la Sâmbăta de Sus şi-a sărbătorit vineri hramul, cu acest prilej fiind gazda a mii de pelerini din toată ţara. Şi Valea Someşului a fost în sărbătoare, cu ocazia sfinţirii bisericii mari a Mănăstirii Salva, cu hramul „Izvorul Tămăduirii“.

De bucuria duhovnicească a hramului „Izvorul Tămăduirii“ de la Mănăstirea Sâmbăta, judeţul Braşov, s-au împărtăşit mii de pelerini din Ardeal şi alte părţi ale ţării. Slujbele religioase au fost oficiate de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, iar din sobor au făcut parte Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi numeroşi preoţi şi diaconi. Conform tradiţiei, prima slujbă oficiată la praznicul Izvorului Tămăduirii a fost Sfinţirea apei de la fântâna din incinta mănăstirii, iar credincioşii au avut posibilitatea să guste şi să ducă la casele lor din această apă binecuvântată. Întregul sobor şi credincioşii au mers apoi în procesiune, spre altarul din pădurea apropiată mănăstirii, unde s-au oficiat Sfânta Liturghie şi Sfântul Maslu. În cadrul Sfintei Liturghii, monahul Nicolae din obştea mănăstirii a fost hirotonit diacon. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Laudate Dominum“ din Iaşi.

Izvorul haric

În cuvântul de învăţătură, IPS Mitropolit Laurenţiu a vorbit pelerinilor despre Săptămâna Luminată ca prelungire a praznicului Sfintelor Paşti, despre preacinstirea Maicii Domnului şi mijlocirea Sfintei Fecioare pentru cei care o cinstesc. IPS Laurenţiu a explicat credincioşilor originile sărbătorii Izvorului Tămăduirii. „Praznicul acesta al Izvorului Tămăduirii este o sărbătoare ţinută în mod special la mănăstirile cu acest hram. Comemorăm astăzi o minune deosebită pe care Maica Preacurată a săvârşit-o în secolul al V-lea. Viitorul împărat Leon cel Mare a vrut să ajute un orb care călătorea în apropierea marii cetăţi a Constantinopolului. Şi ducându-l pe acela, i s-a făcut sete şi a încercat să găsească apă. A auzit o voce care l-a îndemnat să caute mai mult. Acel glas era al Maicii Preacurate şi îndată a găsit apă într-un loc unde credea că nu găseşte, iar prin spălarea orbului cu acea apă, acesta şi-a căpătat vederea. Când a ajuns împărat, Leon a zidit deasupra izvorului de apă o biserică“, a subliniat ierarhul.

La final, stareţul mănăstirii, arhim. Ilarion Urs, le-a mulţumit celor doi ierarhi pentru slujirea la hramul aşezământului monahal şi le-a oferit în dar un engolpion, respectiv o icoană a Învierii Domnului. Mulţumirile părintelui stareţ s-au îndreptat şi către oaspeţii de seamă şi către toţi pelerinii veniţi la Sâmbăta de Sus.

Credincioşii au încheiat popasul duhovnicesc la mănăstirea de la poalele Munţilor Făgăraş prin participarea la Sfântul Maslu de obşte şi s-au rugat pentru sănătate şi ajutor ceresc în viaţa spirituală.

(Ştefan Mărculeţ)

  • TV TRINITAS:

Read Full Post »

În biserica ctitorită de Sf. Constantin Brâncoveanu din Făgăraş, Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a liturghisit în mijlocul preoţilor din Protopopiatul Ortodox Făgăraş I. Continuând tradiţia ca, în săptămâna Floriilor, preoţii făgărăşeni să slujească împreună Sfânta Liturghie, l-am aşteptat pe Preasfinţitul Andrei în mijlocul nostru în dimineaţa zilei de joi, 25 aprilie.

Am săvârşit împreună Sfânta Liturghie a Darurilor Mai Înainte Sfinţite şi, împreună cu întregul sobor de preoţi, ne-am împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului şi am pregustat împreună bucuria comuniunii şi a marelui praznic al Învierii Domnului, cerându-ne iertare unii de la alţii, primeniţi fiind sufleteşte. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a subliniat rolul postului în viaţa noastră duhovnicească, una din caracteristicile sale fiind aceea de a ne face prieteni ai lui Dumnezeu – căci toţi prietenii Săi din istoria mântuirii au postit. Părintele Episcop ne-a transmis şi binecuvântarea şi dragostea părintească a Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

© Protopopiatul ortodox Făgăraş I 2013

La final, părintele protopop Marcel Dobrea a mulţumit Preasfinţiei sale pentru dragostea şi jertfa de a se fi aflat în mijlocul preoţilor şi a credincioşilor prezenţi la această împreună slujire, a mulţumit preoţilor pentru bucuria participării şi slujirii în jurul aceluiaşi Potir, credincioşilor prezenţi, şi nu în ultimul rând grupului de elevi seminarişti, condus de Prof. Gheorghe Malene, care a dat răspunsurile la strană.

Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 73

Read Full Post »

Între profesorii de altădată ai Facultăţii de Teologie din Sibiu, stă la loc de cinste Părintele Profesor Dr. Ioan Ică senior. Absolvenţii mai vechi ai şcolii sibiene îşi amintesc cu plăcere de cursurile lui încântătoare şi de mult-gustatele paranteze, care te purtau prin Sfinţii Părinţi, prin cărţile de slujbă, prin actualitatea ecumenică sau prin literatura laică. Un moment minunat de reîntâlnire a avut loc la Sibiu, la omagierea Părintelui cu ocazia împlinirii a 80 de ani.

pr ica

S-a născut în 9 septembrie 1932 în Sibiu. A urmat aici Institutul Teologic Universitar Ortodox şi un an Institutul Evanghelic. A absolvit cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti, unde şi-a susţinut şi teza de doctorat în 1974. A fost profesor titular la catedra de Dogmatică şi Simbolică a I.T.U. Sibiu între anii 1976-1994 şi profesor la aceeaşi specialitate în Cluj-Napoca între anii 1994-2000 (decan între 1996-2000). Vreme de 14 ani (1978-1992) a fost redactor şef al revistei “Mitropolia Ardealului”, azi “Revista Teologică”. A publicat o mulţime de articole în revistele teologice din Patriarhia Română şi a tradus mai multe cărţi din autori greci importanţi.

Părintele profesor a fost omagiat la împlinirea a 80 de ani de viaţă, în aula Facultăţii de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu, în ziua de 19 noiembrie. La eveniment au participat Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Laurenţiu Streza – Mitropolitul Ardealului, Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşeanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Christoph Klein – fost episcop al Bisericii Evanghelice din România, Herman Pitters – fost decan al Facultăţii de Teologie Evanghelică C.A. din Sibiu, profesori ai facultăţilor de teologie din Sibiu, Cluj-Napoca şi Alba Iulia, foşti şi actuali studenţi teologi, călugări, intelectuali.

În cuvântul său, ÎPS Mitropolit Laurenţiu i-a mulţumit Părintelui Profesor Ioan Ică senior pentru anii dedicaţi catedrei de Teologie Dogmatică din Sibiu: “Vă mulţumim, Părinte Profesor, pentru întreaga activitate depusă aici şi considerăm că faceţi parte din panteonul Facultăţii de Teologie din Sibiu, care a împlinit 225 de ani”. Înaltpreasfinţitul a amintit şi de vrednicul urmaş lăsat la catedra din Sibiu, Părintele Dr. Ioan Ică junior.

Au luat cuvântul în continuare oaspeţii protestanţi, apoi Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr, Asist. univ. Dr. Ciprian Toroczkai, Pr. Prof. Dr. Vasile Stanciu (decanul Facultăţii de Teologie din Cluj), Pr. Prof. Dr. Ioan Chirilă de la aceeaşi facultate, Pr. Prof. Dr. Mihai Himcinschi de la Alba Iulia şi alţii. Momentul culminant al zilei a fost cursul festiv susţinut de sărbătorit în faţa unei săli arhipline. ”Vă mărturisesc, a spus Părintele Profesor, că sunt copleşit şi sunt profund emoţionat de onoarea şi cinstea ce mi-aţi făcut. Momentul de azi e unul deosebit pentru mine, dar şi pentru comunitatea academică sibiană, care a avut iniţiativa dedicării unui număr omagial din Revista Teologică sărbătoririi mele, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viaţă.” Părintele Profesor Ioan Ică senior a vorbit apoi, cu inconfundabilul său grai, despre teza de doctorat a Mitropolitului Nicolae Mladin, susţinută acum 66 de ani, şi despre scrierile Sfântului Nicolae Cabasila, atât de actuale şi astăzi. Prelegerea a fost urmărită cu multă atenţie de cei prezenţi şi a fost apreciată în mai multe rânduri de aplauze.

Cei care l-am avut profesor pe Părintele Ioan Ică senior am trăit clipe de profundă încântare şi aducere aminte, iar tinerii studenţi prezenţi au fost fericiţi să asculte pe viu un profesor ce face parte din galeria marilor nume de altădată. Dumnezeu să-i rânduiască încă ani mulţi şi binecuvântaţi şi să-i înscrie ostenelile în cartea vieţii.

Pr. protopop Marcel Dobrea

 

Read Full Post »

Sinca veche hram

Deşi ziua de 9 noiembrie a fost una dintre cele mai friguroase din acest început de iarnă, pentru obştea mănăstirii Şinca Veche şi pentru pelerinii veniţi la sărbătorirea hramului Sfântului Nectarie, această zi a fost de mare folos duhovnicesc.

Acest fapt se datorează slujbei oficiate de Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, aflat în rugăciune aici din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu un numeros sobor de preoţi şi diaconi, dintre care amintim pe părintele Visarion Joantă – exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, pe părintele protopop Marcel Dobrea, alături de  alţi stareţi de mănăstiri şi preoţi ale bisericilor de enorie din împrejurimi. Răspunsurile la strană au fost date de corul Liceului Teologic ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu” din Făgăraş, condus de Prof. Dr. Gheorghe Malene. În timpul slujbei, monahul Nicodim a fost hirotonit ierodiacon pentru Schitul Colţul Chiliilor – Zărneşti.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Andrei a evocat viaţa Sfântului Nectarie, făcând o paralelă între nevoinţa din viaţa Sfântului şi râvna oamenilor de a participa în rugăciune la celebrarea euharistică, fiecare credincios lepădând „toată grija cea lumească”, odată cu venirea în dealul mănăstirii oferindu-şi viaţa jertfă curată lui Hristos Dumnezeu, aşa cum ne rugăm în ecteniile sfintelor slujbe. La final, în numele obştii Mănăstirii Şinca Veche, maica stareţă Serafima Antofe a oferit daruri de aleasă preţuire şi recunoştinţă Preasfinţiei Sale şi întregului sobor de preoţi. Cuvânt de mulţumire a fost adus şi familiei doamnei Maria Bâgiu Marino, ctitorii acestui sfânt locaş.

Această zi va rămâne pentru toţi ca o merinde nepieritoare pentru viaţa veşnică, slăvindu-L pe Hristos cel minunat întru Sfinţii Săi, după cum cântăm şi în troparul Sfântului Nectarie: „Slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit!”.

Aurelian Cîrstea

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 70, decembrie 2012

Read Full Post »

Acestea sunt cuvintele care stau pe buzele, dar mai ales în inimile celor care, an de an, în ziua de 1 octombrie, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, cu cântare de mărire urcă la Mănăstirea Dejani.

Sărbătoarea a început încă din ajun, atunci când, după rânduiala mănăstirească, în prezenţa multor credincioşi veniţi de cu seară, s-a săvârşit rânduiala Privegherii. Alături de obişnuiţii mănăstirii a fost şi exarhul Arhiepiscopiei Sibiului, Părintele Visarion Joantă.

Momentul cel mai important al marii zile de praznic a fost săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, înconjurat de 30 de preoţi şi diaconi.

În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Andrei a vorbit despre importanţa pelerinajului, originea sărbătorii Sfântului Acoperământ şi rolul Maicii Domnului în iconomia mântuirii neamului omenesc. După ce, conform tradiţiei, s-a înconjurat biserica, a fost oficiată slujba parastasului pentru ctitorii şi binefăcătorii mănăstirii trecuţi la cele veşnice.

Sărbătoarea s-a încheiat cu agapa frăţească oferită cu multă dragoste de obştea mănăstirii soborului slujitor şi tuturor pelerinilor.

 Pr. Dorin Cristea

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 68 – octombrie 2012

Read Full Post »

Older Posts »