Feeds:
Articole
Comentarii

Apostolat în Ţara Făgăraşului: La Făgăraş s-a deschis Centrul social-cultural Sfinţii Martiri Brâncoveni

Făgăraşul Tău: Cu credință și dăruire se pot face lucruri frumoase și la Făgăraș. Povestea Centrului social-cultural Sfinţii Martiri Brâncoveni

Bună Ziua Făgăraş: Centru pentru copiii cu dizabilități, în premieră la Făgăraș

Mitropolia Ardealului: Centrul social-cultural „Sfinții Brâncoveni” din Făgăraș a fost sfințit

Ziarul Lumina: Centrul social-cultural „Sfinții Brâncoveni” din Făgăraș a fost sfințit

Basilica.ro: Slujbă de binecuvântare la Centrul social Sfinții Martiri Brâncoveni. În cadrul așezământului funcționează un departament pentru copiii cu autism

Bună Ziua Braşov: Şi-au donat casa Bisericii

TV FĂGĂRAŞ:

NOVA TV:

TRINITAS TV:

Anunțuri

„Zilele Cincului” din anul acesta – 20 august 2017 – au avut o semnificaţie deosebită, venind cu încununarea muncii sătenilor jertfitori şi a preotului lor, Florin Adrian  Butum, care împreună au trudit timp de 11 ani pentru înfrumuseţarea bisericii „Sfântul Nicolae”, în fapt o biserică veche ce datează din 1800, care s-a înnoit continuu, atât în interior cât şi pe exterior.

Încă de dimineaţă sătenii se grăbeau să urce spre înălţimi, căci lăcaşul de cult a fost aşezat de strămoşii lor pe culmea unui deal, cât mai aproape de Cer. Se grăbeau cu toţii să-i ofere lui Dumnezeu truda lor, zicând: „Primeşte, Doamne, şi truda noastră, a nevrednicilor robii Tăi!”, căci prin sfinţire lăcaşul este afierosit lui Dumnezeu. Şi cerul a coborât parcă pe pământ, încălzindu-l prin razele sale, rezonând cu căldura şi emoţia celor prezenţi. Clopotele anunţau venirea arhiereilor: Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim Joantă, Mitropolitul Europei Centrale şi de Nord.

Am urcat cu toţii dealul, rupţi parcă de grija cea lumească şi urmărind cu atenţie lucrarea ierarhilor: înconjurarea lăcaşului, pregătirea Mesei şi a Sfântului Altar, într-un cuvânt înnoirea noului Ierusalim prin puterea sfinţitoare a harului divin – Aghiazma, Sfântul şi Marele Mir, rugăciunea, invocarea, gestul liturgic şi cântarea. Târnosirea bisericii a fost urmată de Liturghia arhierească oficiată de cei doi ierarhi şi înfrumuseţată de răspunsurile liturgice date de membrii Coralei „Armonia”, cei mai buni maeştri ai melosului bisericesc românesc, veniţi tocmai din Constanţa pentru a cânta şi a încânta prin frumuseţea acordurilor şi expresivitatea interpretării lor.

Din soborul preoţilor slujitori au făcut parte părintele protopop Ion Tărcuţă şi alţi preoţi şi diaconi invitaţi. Au fost prezente şi oficialităţi centrale, judeţene şi locale – domnul Marius Dunca, ministrul Ministerul Tineretului şi Sportului, domnul Adrian Veştea, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, domnul Marian Rasaliu, prefectul judeţului Braşov, şi domnul inspector general Ion Negrilă – invitaţi speciali ai părintelui paroh şi ai domnului primar Sorin Suciu.

Mulţi dintre localnici au dat mărturie despre păstrarea tradiţiilor româneşti şi frumuseţea lor, prin purtarea costumului popular. La finalul Sfintei Liturghii, toţi credincioşii au trecut prin Sfântul Altar, moment unic în viaţa unui parohii. La agapa frăţească au răsunat cântecele patriotice şi piesele folclorice interpretate de aceiaşi distinşi membri ai Coralei „Armonia”.

În felul acesta s-a scris o nouă filă de istorie a comunităţii din Cincu, care s-a pus sub semnul crucii oferite de părintele mitropolit preotului paroh şi tuturor enoriaşilor din localitate, semn al vredniciei, statorniciei, dăruirii, rugăciunii şi muncii.

Cert este faptul că la Cincu istoria se scrie pe ziduri de cetate, pe lespezi de piatră dar şi în sufletele oamenilor, doritori să le fie cinstită truda, binecuvântată munca şi răsplătită dărnicia cu care au înfrumuseţat a doua biserică a satului lor, un medalion care-i cuprinde pe toţi Sfinţii români canonizaţi (zugrăviţi şi pictaţi prin bunăvoinţa doamnei Lia Flueraş). Aceasta este o biserică unicat, care se doreşte a fi încadrată în patrimoniul UNESCO, a cărei pictură exterioară reprezintă o sinteză a istoriei poporului nostru.

Doamne, binecuvântează râvna şi truda celor care iubesc frumuseţea Casei Tale!

Diac. Prof. Dr. Gheorghe Malene 

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

Foto: Mitropolia Ardealului

Cincu sfintire net

În duminica a 8-a după Rusalii, când Biserica pomeneşte minunea înmulţirii pâinilor, Preasfinţitul Părinte Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, s-a aflat în mijlocul credincioşilor Parohiei Părău, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi din care a făcut parte părintele Aurel Pavel, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu, părintele Marius Corlean, protopopul locului, şi alţi slujitori ai sfintelor altare.

În cadrul Sfintei Liturghii, teologul Constantin Ivan a fost hirotonit diacon, iar Preasfinţitul Ilarion a tâlcuit Evanghelia duminicii credincioşilor prezenţi.

După împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, fiecare dintre credincioşii prezenţi a primit în dar câte o iconiţă.

Adrian Nae, mitropolia-ardealului.ro

Parau

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la ridicarea unei troiţe pe locul unde acum aproximativ 255 de ani a existat o frumoasă mănăstire făgărăşeană, mai sus de satul Veneţia de Sus. Obiceiul local de a se sluji Sfânta Liturghie pe ruinele mănăstirii datează tot de atunci.

 

„Ne-a atras mereu locul acesta”

Preotul Florin Lodroman, acum ieromonah şi paroh la Berlin, cu numele de călugărie Clement, fost paroh în satul Veneţia de Sus, este iniţiatorul ridicării troiţei împreună cu un grup de credincioşi din Veneţia de Sus. Tot ei sunt şi cei care urcau anual, din iulie 1997, pe ruinele fostei mănăstiri pentru a săvârşi Sfânta Liturghie. „Veneam cu părintele Florin în căruţe trase de cai sau cu tractoarele şi făceam aici Sfânta Liturghie, iar apoi ne aşezam pe iarbă unde mâncam şi povesteam. Pe noi ne-a atras mereu locul acesta, mai ales că aici nu cresc pomi sau bălării, ba mai sunt şi ani în care nu creşte nici iarba în jurul troiţei”, a spus o femeie de 75 de ani din Veneţia de Sus.

Actualul paroh al satului, preotul Laurenţiu Oană, a continuat tradiţia locului, cu câteva excepţii, însă de anul trecut s-au adăugat şi credincioşii din Veneţia de Jos, comunitatea soră prin denumire. „Mi s-a părut foarte interesantă iniţiativa oamenilor şi a preoţilor din Veneţia de Sus şi mi-am dorit să înfrăţim comunităţile şi să slujim anual împreună chiar acolo unde cu mulţi ani în urmă se înălţau rugăciuni şi se făceau eforturi imense pentru păstrarea identităţii şi demnităţii româneşti şi ortodoxe. Locul fostei mănăstiri este un prilej de a fi împreună, de a înălţa rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu laolaltă, de a ne împărtăşi necazurile şi bucuriile”, a spus părintele Alexandru Socaciu din Veneţia de Jos.

 

Reamintirea trecutului

Ca şi anul trecut, după săvârşirea Sfintei Liturghii şi împărtăşirea credincioşilor, preoţii şi credincioşii au săvârşit şi un parastas de pomenire pentru ctitorii, slujitorii şi binefăcătorii mănăstirii de la Veneţia de Sus. Apoi veneţenii au luat parte la o agapă pregătită în cinstea sărbătorii.

Ocazia a fost folosită şi pentru a depăna amintiri legate de fosta mănăstire. „Am aflat că un învăţător al satului Veneţia de Jos, fost director al şcolii, sibianul Traian Cismaş, a urcat în mai multe vacanţe cu copii din sat pe ruinele fostei mănăstiri, încercând să identifice cât mai multe amintiri despre locul şi oamenii care au trecut pe acolo. Aşa se explică de ce mai mulţi localnici deţin lespezi de piatră pictate sau văcăluite. Într-o mică monografie a învăţătorului se aminteşte că după distrugerea ei, veneţenii de Sus au recuperat ce s-a mai putut recupera din ruine şi au construit actuala biserică din Veneţia de Sus, după ce mai înainte era o biserică din scânduri şi bârne”, a spus preotul Alexandru Socaciu.

Cele mai vechi date despre mănăstire, ca şi despre comunitatea veneţenilor, le avem dintr-un act de donaţie dat de domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), care dăruia printr-un hrisov, la anul 1372, unei rude cu numele Vlad, mai multe comune, printre care şi comuna Veneţia de Jos, amintind şi de Mănăstirea de la Veneţia de Sus. Această mănăstire a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, distrugea cu tunurile zidurile bisericii şi chiliile.

 

Refugiu pentru localnici

Dintr-o altă monografie a satului Veneţia de Jos, scrisă de localnicul Av. Dr. Octavian Comanici, nepublicată şi nefinalizată, dar şi din oralitatea locuitorilor celor două sate omonime, se ştie că mănăstirea a fost un loc de refugiu permanent, indiferent de timpurile şi oamenii care locuiau în aceste locuri. Atunci când tătarii sau alte popoare migratoare jefuiau avuţiile satelor, femeile fugeau la mănăstire unde se rugau să nu fie descoperite. Aici era un loc greu accesibil, deoarece accesul se făcea cam cinci kilometri printr-o vale, valea Mănăstirii. Doar localnicii ştiau exact cum să ajungă acolo. „Atunci când fetele sau femeile erau urmărite până la mănăstire, ele urcau şi mai sus, pe vârful Gârbova, al Munţilor Perşani. Dacă şi aici erau ajunse de hoardele cotropitoare, femeile nu se predau, ci pur şi simplu se aruncau în gol pentru a nu le da ocazia să le pângărească. Sacrificiul lor nu este unul unic în istorie, ci se ştie foarte bine că invadatorii procedau la astfel de practici barbare pentru a supune pe localnici”, a mai spus părintele Alexandru Socaciu.

Astfel, mănăstirea a devenit şi un loc de comemorare a acestor femei, un loc de a le cinsti memoria şi de a ne ruga pentru sufletele lor.

Petruţa Socaciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

Venetia manastire net

Satul Recea s-a aflat în mare sărbătoare în duminica de 16 iulie. Preasfinţitul Ilarion, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a liturghisit în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, hirotonindu-l întru preot pe diaconul Florin Pasca, pe care l-a instalat apoi ca preot paroh. În soborul slujitor s-au aflat părintele Ion Tărcuţă, protopopul de Făgăraş 2, precum şi fostul paroh, Constantin Spiridon, care este acum paroh la Mândra.

Ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură iar la sfârşit i-a miruit pe credincioşi, le-a dăruit câte o iconiţă şi a transmis gândurile bune şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

Noul preot de la Recea, părintele Florin Pasca, s-a născut în 1986 la Năsăud, în judeţul Bistriţa. A absolvit Seminarul Ortodox şi Facultatea de Teologie la Cluj, unde a absolvit în 2010. Cursurile de masterat le-a parcurs la Facultatea de Teologie „Sf. Ierarh Andrei Şaguna” din Sibiu, între 2013-2015. Din 2010 a lucrat în Braşov, în cadrul unei companii de accesorii auto. Din 2012 este căsătorit cu doamna preoteasă Raluca şi au în prezent un copil.

Le dorim părintelui Florin şi doamnei preotese păstorire cu folos, spre întărirea comuniunii şi a comunităţii, cu roade vrednice de mântuire!

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

Aniversare la Lisa

Duminică, 9 iulie, satul Lisa a împlinit 490 ani de atestare documentară. Cu acest prilej comunitatea noastră a primit vizita Înaltpreasfinţiei Sale Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, care a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un distins sobor de sfinţiţi slujitori – ieromonahi, preoţi şi diaconi. Bucuria comuniunii euharistice a fost sporită de hirotonia întru preot a diaconului Ioan Şovrea şi hirotonia întru diacon a teologului Mihai Sergiu Terzea, precum şi de prezenţa grupului ”Anatoly” din Braşov care a oferit răspunsurile liturgice.

După Sfânta Liturghie a urmat slujba de pomenire a înaintaşilor satului nostru oficiată la Monumentul Eroilor. Aici Părintele Mitropolit a primit o diplomă de onoare din partea Comunei Lisa, înmânată de domnul primar Gheorghe Moga ca semn de recunoştinţă şi preţuire pentru activitatea desfăşurată în sânul comunităţii lisene între anii 1970-1976, când a slujit ca preot paroh, şi pentru părinteasca purtare de grijă arătată ca ierarh.

Sărbătoarea a continuat în centrul satului cu diferite momente culturale şi artistice. În cadrul acestora Octavian Paler a fost declarat post-mortem cetăţean de onoare al Comunei Lisa. De asemenea, a avut loc premierea concursului de eseuri intitulat „Lisa, leagănul copilăriei mele“ şi decernarea de diplome familiilor care sărbătoresc 50 de ani de căsătorie.

Oamenii adunaţi în centrul satului s-au bucurat de prestaţia mai multor artişti locali şi din Ţara Făgăraşului care prin cântecul şi dansul popular au răspândit voie bună în rândurile spectatorilor. În Căminul Cultural s-a înfiripat cu ocazia acestei sărbători un muzeu ad-hoc cu obiecte vechi, tradiţionale, din curţile şi casele localnicilor, folosite odinioară în viaţa de zi cu zi.

Aniversarea a 490 de ani de atestare documentară a satului Lisa a reprezentat pentru comunitatea noastră un moment de bucurie, dar şi de revelare a unui lucru extrem de important: continuitatea unui neam în timp şi spaţiu a fost, este şi va fi determinată de ancorarea ei în veşnicia Cerului şi în rodnicia pământului.

Pr. paroh Sergiu Dudan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017