Feeds:
Articole
Comentarii

„Cel ce n-a gustat amarul/Nu preţuieşte zăharul”, spunea în cartea sa de memorii preotul Nicolae Borzea, protopopul Făgăraşului la 1918. Aceste cuvinte se potrivesc descrierilor de mai jos. Amar au suportat mulţi preoţi şi preotese din Ţara Făgăraşului care s-au alăturat armatei române pentru a smulge Ardealul de sub dominaţii străine de neam. Era şansa românilor ardeleni ca, după un mileniu de supunere, să se alăture fraţilor lor de dincolo de Carpaţi, din România Mare. Atunci se scriau şi celebrele versuri: „Treceţi, batalioane române, Carpaţii…”

 

Protopopul Borzea, primul arestat

Protopop al Făgăraşului în 1918 a fost Nicolae Borzea (1905-1936), originar din Viştea de Jos. La trecerea sa în veşnicie, cea mai bună descriere a adus-o marele istoric Nicolae Iorga: „s-a stins la Făgăraş un om din cei vechi ai Ardealului, voinic şi inimos, cald la prietenie, gata la faptă, bucuros să ajute oriunde”. El este cel dintâi care a suferit pentru poziţia sa fermă de unire cu românii din Regat. A fost deportat la Oradea între 5 septembrie 1916 şi mai 1917.

Pr. Pavel Borzea din Viştea de Sus a fost surprins de potera jandarmilor unguri la o consfătuire cu preoţii din zonă asupra evenimentelor de după 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial; s-a ascuns într-o pivniţă părăsită pe câmp. Din cauza ameninţării cu focul a întregului sat, preotul Pavel s-a predat. Urma să fie împușcat, dar cu dibăcie reuşeşte să scape deghizat în haine ţărăneşti. S-a refugiat în Ţara Românească şi de aici în Moldova, până la sfârşitul războiului.

Preotul Alexandru Popa din Lisa a avut exact aceeaşi soartă ca şi preotul Pavel Borzea, trecând munţii în Ţara Românească până în 1919. Acesta, împreună cu preoții Solomon Făgărăşanu din Drăguş, Ilie Măneluţă, Ioan Banciu, Trandafir Dragomir şi Pavel Monea au fuseseră pedepsiţi în anii 1910, 1911 şi 1912 cu pierderea salariului, pentru atitudinile pro-româneşti.

Pr. Vasile Stoicanea din Şercaia a fost acuzat împreună cu soția de „înaltă trădare”. I s-au făcut două percheziţii, iar la 1 septembrie 1916 a fost arestat. „Prin ploaie m-au dus la Sighişoara. În Şoarş un jandarm secui a vrut să mă spintece. Auzind că fac rugăciuni pentru nevastă şi copii s-a înmuiat şi m-a lăsat. Am fost expediat la Şopron [vestul Ungariei] şi internat la Repceköhalom, unde m-am susţinut ca pedagog al copilelor unui pădurar. Stam la masă cu ei, dar mie îmi dădeau altă mâncare, rea. Am trăit mai mult cu pâine şi cartofi primiţi pe ascuns de la copile şi cu macriş de pe câmp. La Paşti, în 1917, trecând în Şopron pe lângă un ofiţer român prizonier, acesta mi-a şoptit în treacăt: „Nu dispera, părinte! Dumnezeul strămoşilor e cu noi!”. Am fost eliberat în 5 iunie 1917. Acasă mă aştepta o scrisoare ascunsă sub o grindă din grajd, în care ofiţerii români retraşi din comună mă felicitau pentru suferinţele mele”. Preoteasa Stoicanea povestește și ea: „A doua zi după ce născusem, jandarmii mi-au făcut percheziţie. Doi au stat strajă la patul meu făcând glume triviale. Pe bărbat l-a deţinut. Pe mine m-au maltratat să le dau scrisori secrete. Am leşinat. După plecarea bărbatului meu, am fost mereu şicanată de organele administraţiei”.

Pr. Nicolae Aron din Galaţi, pentru a nu fi arestat de unguri, s-a îmbrăcat în cămaşă de noapte simulând că este bolnav. Pentru că nu s-a prezentat la postul de jandarmi, medicul evreu l-a cercetat la domiciliu şi a decretat „maladia” preotului. „În timpul ocupaţiei germane lipsa de îmbrăcăminte şi lemne m-a făcut adesea să cerşesc… am locuit în case de nuiele, lipite cu tină, m-a mâncat frigul, ploaia, păduchii de piele şi păduchii de lemn. O bucată de carne pârlită o puneam în buzunar la pomeni şi mâncam a doua zi, altfel doar ciorbă şi mălai”. A fost un excelent învăţător, preot şi istoric local şi regional. Traian Păcală, preot ortodox în aceeaşi localitate, s-a refugiat odată cu armata română timp de doi ani şi trei luni în Moldova.

Preotul Dănilă Sas din Homorod a fost arestat şi dus la Şopron în 1916, iar la eliberare s-a stabilit în judeţul Cluj. În Hurez preot paroh a fost Dumitru Purece care s-a refugiat peste munţi din cauza presiunilor autorităţilor.

Preotul greco-catolic Maxim Motoc din Săsciori a fost arestat chiar în biserică pe motiv că i-a îndemnat pe oameni contra unei patrule. „Am fost salvat de notarii Traian Herseni, renumit sociolog, şi Ioan Gavrilă, dar după retragerea armatei române am fost pârât ca trădător. Am stat închis la Odorhei vreo 10 zile”.

Pr. Octavian Bârsan din Corbi a fost împuşcat în toamna anului 1916, împreună cu primarul Zosim Dalea din Ucea de Jos.

Pr. Mihail Ganea din Veneţia de Jos a fost şi el arestat şi deportat din localitate pe motiv că la izbucnirea războiului nu a predat toate clopotele bisericii (1914). Eliberat apoi în 1916 şi trimis disciplinar pentru o scurtă perioadă ca preot în Părău, revine în satul Veneţia de Jos, pentru ca în 12 februarie 1917 să fie arestat de jandarmii unguri pe motivul că la serviciul divin, în biserică, a pomenit pe regele Ferdinand I şi familia domnitoare. Escortat la Cluj, a fost închis în temniţă grea, batjocorit, ocărât şi maltratat de ofiţerii investigatori. A fost osândit la 8 ani şi jumătate temniţă ordinară, înnăsprită în fiecare săptămână cu 2 zile întuneric şi post. Întors acasă şi-a aflat casa jefuită de soldați. În urma grelelor suferinţe a murit în 2 decembrie 1918, în vârstă de 48 ani, rămânând în urma lui soţia cu un copil de 2 ani, în lipsă şi fără nici un ajutor.

Damaschin Ghircoiaş a fost preot ortodox în Bucium. Numit de armata română primar în sat, povestește: „Am delăturat toate firmele ungureşti. Cu retragerea armatei am ajuns în Moldova pe moşia Româneşti a boierului Bădărău. După multe suferinţe, Ministerul de Război mi-a permis întoarcerea acasă. Pârât de un pădurar, am fost deţinut la 1 ianuarie 1918 şi închis în Cluj. După trei pertractări, cu 48 de martori, am fost osândit la trei luni temniţă ordinară şi 600 coroane amendă. Am fost eliberat în 23 octombrie 1918. Jandarmii mi-au sechestrat tot avutul.”

Aurel Muşat, preot ortodox în Ucea de Sus, a fost deţinut în 21 mai 1910 şi închis în temniţa din Braşov, de aici dus la Târgu-Mureş, de unde, după trei săptămâni, a fost eliberat. Urmărit din nou s-a refugiat în Vechiul Regat. După căderea Bucureştilor, a fost deţinut din nou şi închis în Braşov până la 25 decembrie 1916. „Întors acasă, am fost în 27 ianuarie expediat la Şopron. Internat în comuna Locsmand, am fost eliberat la 5 iunie 1917 şi pus sub supravegherea jandarmeriei până la revoluţia din 1918”.

Ion Popiţa, preot ortodox în Comăna de Jos. Pârât de notarul satului că a făcut servicii armatei române, pomenind la liturghie pe regele Ferdinand, a fost deţinut la 1 noiembrie 1917 şi închis în temniţa din Cluj, „unde am avut parte de un tratament asiatic”. L-a eliberat revoluţia din noiembrie 1918.

Gheorghe Conta, preot ortodox în Cincu. Deţinut în 7 septembrie 1916 la ordinul prim-pretorului sas Hening, a fost expediat la Şopron. Internat în comuna Lakfalva până în 20 iulie 1917. În absenţa de acasă, soldaţii unguri i-au prefăcut locuinţa în cazarmă şi magazie, devastând totul. „În timpul internării m-am contras [cu] o boală incurabilă de picioare”.

Pr. Ion David Pop din Scorei a fost închis în Târgu-Mureş în 1916, unde după un an şi nouă luni a decedat. Tot în Scorei era preot David Timotei. El a fost refugiat în Olteniţa, apoi în Moldova (1916-1919).

Diac. Dr. Gheorghe Comşa din Comăna de Sus, doctor în teologie la Sibiu, viitor episcop al Aradului, povestește: „În seara de 4 septembrie 1916, pe când trupele române erau în marginea Sibiului, iar patrulele maghiare circulau prin oraş la vănătoare după intelectuali români, mă refugiasem cu colegul Dumitru Coltofeanu, azi asesor consistorial în Sibiu, la colegul Ioan Truţia în reşedinţa mitropolitană. Ne credeam la adăpost, când cineva solicită intrare în reşedinţă, Truţia iese la poartă şi se întoarce legat, condus de patru jandarmi unguri. Am fost deţinuţi şi noi şi legaţi am fost duşi la poliţie de patrulă, al cărei şef era plutonierul Borbély. Pe drum a fost ataşat la noi şi colegul Aurel Todoruţ, funcţionar al Consistoriului Arhidiecezan. La poliţie, am fost loviţi cu patul puştii, iar lui Ioan Truţia, azi preot în Râşnov, i-au despicat urechea cu baioneta. Sângele ţâşnea cu putere în timp ce soldaţii veneau să ne spânzure cu funiile ce ni le treceau ameninţător pe dinaintea ochilor. Pe la orele 10 seara am fost porniţi pe jos printre patrulele maghiare spre Ocna-Sibiului. Santinelele cereau insistent patrulei să ne îngroape de vii. Ajunşi în Şura Mică, am fost ţinuţi o noapte întreagă legaţi şi postaţi cu faţa la perete în cele patru unghiuri ale camerei în care soldaţii beţi ne loveau fără cruţare. În 5 septembrie am fost trimişi la curtea marţială din Ocna-Sibiului. Graţie maiorului de jandarmi Krauss, curtea marţială ne-a declarat liberi, după un arest preventiv de două săptămâni. Calvarul nostru s-a continuat pe la corpurile de trupă, unde am fost duşi pentru a face serviciu militar.”

În raportul nr. 195 din 7 februarie 1936 al Plăşii Arpaşul de Jos către prefectura din Făgăraş se menţionează că pr. Chiuşdea David din Şinca Nouă a fost „[…] urmărit în 1916 pentru purtarea sa demnă şi românească, s-a refugiat în pădurea Strâmba, unde după câteva zile de pribegie a fost prins şi arestat. Dus la Şinca Veche, condamnat la moarte, însă, cu ajutorul câtorva prieteni şi cunoscuţi din Şinca Veche, a fugit din închisoare şi vreo 7 zile a umblat ascuns prin pădurile de pe hotarul comunei. La retragerea armatei române a luat calea pribegiei şi s-a refugiat împreună cu preoteasa Anastasia în oraşul Roman. Mai târziu a ajuns în Bolsoaiavisca, lângă oraşul Elisabetgrad. S-a reîntors la domiciliu în anul 1918 după ocuparea, din nou, a Transilvaniei de armata română”.

preoti si preotese 1918

Preoţii refugiaţi din cauză că au colaborat cu armata română

Preoţi refugiaţi au fost: Andrei Radeş din Berivoii Mici, Matei Răduleţ în Berivoii Mari, Ion Conora din Boholţ, Gheorghe Solca din Calbor, Nicolae Şoneriu din Cincu, elev la Seminarul Andreian, Radu Miron din Cincu (autorităţile maghiare i-au vândut averea prin licitaţie publică), Solomon Făgărăşean din Drăguş, Nicolae Clonţa și Iacob Popa din Făgăraş, Constantin Grama din Râuşor, Valeriu Literat și Bartolomei Zaharie din Ludişor, George Boeriu din Teleki-Recea, Valeriu Crişan din Mărgineni, Eftimie Maniu din Fântâna – deportat cu fiica Maria, iar casa devastată de nemţi, Ilarie Boer din Grid, Dumitru Bărbat din Şercăiţa, Ilarie Cocan din Mândra, Cornel Pop din Părău, Matei Nicoară din Rucăr, Ion şi Vichente Pop din Sâmbăta de Sus, Ioan Fulicea din Şinca Veche, Lazăr Popa din Şinca Nouă, Ioan Stoica din Ticuşu Nou (originar din Veneţia de Jos, a scris şi o carte de memorii), Petru Debu din Toderiţa (a participat ca delegat al cercului electoral I Braşov la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, iar după Marea Unire a fost ales chiar deputat şi senator în Parlamentul României), Ioan Bunea din Vad, Gheorghe Vasu din Voila.

 

Acuze şi fugă din calea urgiei

Pr. Lazăr Popa din Şinca Nouă. Sentinţa de condamnare a părintelui a fost pronunţată de Tribunalul Diviziei honvezilor din Cluj nr. 421 din 23 martie 1917. Spicuim: „Deţinutul, aflat în arest preventiv, Lazăr Popa, născut şi cu domiciliul în Şinca Nouă, de 64 de ani, de religie ortodoxă, căsătorit, preot ortodox, se face vinovat de crimă împotriva armatei statului, pe care a făcut-o prin aceea că în toamna anului 1916, când trupele româneşti duşmane au ocupat comuna Şinca Nouă, şi-a permis să intre în înţelegere cu duşmanul, cu scopul de-a avantaja trupele sale şi a ne dezavantaja armata proprie şi anume: a) Şi-a exprimat deschis simţămintele sale antimaghiare, prin aceea că la alegerea de primar, care a avut loc sub prezidiul ofiţerilor duşmani, a colaborat cu ei, protestând împotriva alegerii fostului ajutor de primar Ilie Flucuş, în acest post, socotind că pe acesta l-au pus maghiarii şi că lor nu le trebuie un astfel de om; b) După retragerea duşmanilor, a plecat de bună voie cu ei în România, de unde s-a reîntors cu aprobarea comandantului aliaţilor germani abia la sfârşitul lunii decembrie în anul trecut (1916 n. ed.) […] Pe baza art. 329 din legile militare, s-a avut în vedere şi faptul că acuzatul, ca preot, prin atitudinea sa, prin care a sprijinit duşmanul, a influenţat foarte defavorabil pe credincioşii săi în simţămintele lor patriotice. Sentinţa: Acuzatul este condamnat la 8 ani închisoare, cu post cu pâine şi apă o zi pe lună, în zilele de post urmând să doarmă pe duşumea; i se înăspreşte pedeapsa, ca să fie ţinut izolat (singur) în carceră în prima, a patra şi a opta lună, pe toată perioada condamnării; în afară de aceasta, este condamnat şi la pierderea slujbei preoţeşti”. În urma recursului, judecat la Înalta Curte a Honvezilor din Budapesta, nr. 222 din 27 iulie 1917, pedeapsa i-a fost redusă la 3 ani închisoare, o zi de post cu pâine şi apă odată la două luni, când va dormi pe duşumea; iar în primul şi al doilea an de închisoare va face câte 14 zile de carceră.

Ioan Capătă, preot în Şona. „După retragerea trupelor române am fost pârât de un catolic din sat că am fraternizat cu românii şi am pomenit pe regele Ferdinand. În 16 mai 1917 m-au deţinut jandarmii. Dus pe jos la Braşov, am fost expediat la Cluj, stând o noapte întreagă în ploaie şi vânt pe tampoane, căci în vagon nu m-au lăsat soldaţii. În temniţele Clujului am îndurat torturi cumplite. În 5 decembrie 1917 m-au osândit la 5 ani puşcărie. În 26 martie 1918 am fost achitat de curtea de casaţie, dar internat în Cluj. Întors acasă, în 28 mai 1918, n-am mai aflat nimic, nici ce mânca, nici cu ce mă îmbrăca.”

Preoteasa Elvira Cioran, născută Comaniciu, fiică de notar din Veneţia de Jos, Ţara Făgăraşului, a devenit în1906 soţia preotului ortodox Emilian Cioran, cu care a avut trei copii: Virginia, Emil (viitorul filosof) şi Aurel. „La retragerea armatei române, în 26 septembrie 1916, m-am refugiat peste munţi. Neputând urca toţi copilaşii munţii, pe cel mai mic de 2 ani şi jumătate l-a luat un căpitan cu sine călare şi a luat-o înainte. Pierzându-se de mine, căpitanul l-a predat unui soldat, care a lăsat copilul într-un părău. Altui soldat, tată de familie, i s-a făcut milă de plânsul lui, l-a luat cu sine şi l-a predat la primăria Titeşti, care l-a dat unei femei spre îngrijire. Aceasta l-a dus la cartierul general. Un maior l-a trimis într-un automobil spre Bucureşti. La Călimăneşti copilul a zărit pe o verişoară a mea, aceasta l-a luat de la soldaţi, ducându-l la prefectura oraşului Râmnicu-Vâlcea, unde l-am aflat după patru zile. La Crăciun, rămânând în teritoriul ocupat, m-am întors acasă. La 20 februarie 1917, împreună cu alte 4 femei, am fost deţinută de jandarmi şi dusă 5 zile în temniţa tribunalului din Sibiu, de aici în vagon de cărbuni, pe un ger cumplit, în temniţa Clujului. Aici am fost ţinută 10 zile în celulă, apoi 3 luni de zile în celelalte temniţe. Drept pedeapsă m-au internat acasă cu considerare la cei 3 copii, până la revoluţie.”

Ana Popa, preoteasă ortodoxă în Lisa. „După lupta de la Porumbac, bărbatul meu a trecut munţii cu armata română. Din 2-25 decembrie 1916 veneau în toată noaptea jandarmii la percheziţie ameninţându-mă că mă spânzură. În 26 decembrie m-au dus în temniţa din Braşov. Cei doi copii, unul de 11 şi unul de 9 ani, au rămas singuri. Istovită de drum, pe frig şi ninsoare, un jandarm m-a izbit cu pumnul, strigând: „Urcă, Dumnezeul tău de putoare valahă!”. A doua zi ne-au dus la Cluj, 1300 bărbaţi şi 220 femei. Pe drum batjocuri, huiduieli şi scuipări. Închisă într-o odaie murdară cu ţigănci şi alte haimanale, am stat până la 26 iulie 1917. Mulţi au mâncat bătăi straşnice, le plesnise pielea de curgea sângele şiroi, alţii s-au umplut de bube. Zilnic mureau 3-4. Copiii adunau cojile din gunoi şi le rodeau. Acuzată cu trădare, după cinci pertractări, neputându-se dovedi nimic m-au eliberat. Acasă totul ni se pustiise. Închisoarea de la Cluj a fost cumplită. Toţi cei închişi aici şi-au contractat boli grave, aici au trecut la cele veşnice mulţi preoţi ca Ioan Caţaveiu din Lisa, nădăjduind într-o lume mai bună dincolo, o lume atât de deosebită de lumea aceasta.”

Iosif B. Caţavei, preot ortodox în Lisa. Acuzat de primarul satului că a pomenit la Liturghie pe regele Ferdinand al României, a fost reţinut în 1 octombrie 1916 şi dus în temniţa din Cluj. În 6 octombrie 1917 tribunalul militar l-a aflat vinovat şi l-a osândit la patru ani închisoare ordinară. În urma tratamentului barbar şi a investigaţiei sălbatice s-a îmbolnăvit şi a murit într-un spital militar din Cluj în 14 ianuarie 1918. Familia l-a adus acasă şi l-a îngropat creştineşte. Zbuciumul sufletesc a răpus în iunie 1918 şi pe soţia lui rămasă acasă fără sprijin.

Petru Caţavei, preot în Rodbav, apoi în Lisa. Lupta îndârjită purtată ani de-a rândul cu saşii din comună, pentru câştigarea de drepturi egale cu saşii la averea comunei şi susţinerea şcolii, „mi-a atras ura prim-pretorului sas Hening, care m-a pus pe lista neagră şi la 1 septembrie 1916 am fost internat în comuna Repce Kőhalom. Şase luni am stat aici, susţinându-mă ca scriitor în cancelaria notarială, până la 15 martie 1917. Întors acasă mi-am aflat soţia şi trei copii alungaţi de acasă, locuinţa ocupată de armata germană şi tot avutul devastat.”

Muntean Nicolae, preot în Lisa, a fost arestat în 1916-1917 şi închis la Cluj până în 17 martie 1917, când în urma unei tuberculoze netratate şi a fracturii cangrenate a uneia dintre mâini a decedat. Înmormântat în Cluj a fost deshumat şi reînhumat apoi în Lisa. În perioada interbelică o stradă din zona Pieţei Gării din Cluj a fost rebotezată cu numele său. A lăsat în urmă o văduvă şi şapte copii orfani, una dintre fiicele sale, Rozeta, fiind de asemenea închisă timp de cinci săptămâni deoarece a întâmpinat cu euforie trupele române.

Pr. Alexandru Socaciu – Veneţia de Jos

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 107, ianuarie-februarie 2019

Reclame

În localitatea Rodbav din comuna Șoarș a avut loc Duminică, 28 octombrie 2018, evenimentul cultural „Uniți în credință și tradiții”. Semințele acestuia au fost sădite anul trecut, atunci când părintele Dumitru Nisipeanu a organizat un concurs de pocnit biciul pentru copiii din sat. Anul acesta proiectul a crescut frumos, pe lângă Parohia Ortodoxă Rodbav implicându-se și Asociaţia Iia Călătoare din Făgăraș, Primăria Șoarș şi Școala Gimnazială Șoarș.

Ne dorim ca tradițiile noastre moștenite să fie preluate și transmise următoarelor generații, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos și autentic, armonie, grație și ritm. Este absolut necesar ca obiceiurile și tradițiile locale să fie cunoscute și învățate de către copii. Așa că în pregătirea evenimentului, localnicii participanți – copii și adulți – au practicat obiceiul șezătorii, au învățat un cântec popular din zonă, strigături și o doină. De asemenea, costumele populare au fost de mare cinste, purtate cu respect și mare prețuire de nepoți, fii, părinți, bunici și străbunici din Rodav și împrejurimi.

Programul a fost unul deosebit și divers, începând în deal la Biserica ortodoxă Sfântul Ierarh Nicolae, unde un sobor de patru preoți (Dumitru Nisipeanu din Rodbav, Ciprian Adomnicăi din Șoarș, Marius Demeter din Felmer și Ioan Paroș din Boholț) au oficiat slujba Acatistului Sfântului Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prilej de rugăciune, bucurie duhovnicească și mare înălțare.

De la biserică toți participanții au plecat într-o paradă a portului popular pe străzile principale ale satului Rodbav până în curtea Căminului Cultural, unde s-a desfășurat concursul de pocnit din bici pentru copii.

Apoi toți participanții au fost invitați să intre în cămin și să deguste plăcintele și preparatele tradiționale. Aici, în deschiderea programului artistic au vorbit domnul Dănuț Timiș, primarul comunei Șoarș, și doamnele Ana Borca și Anca Bâtiu de la Asociația Iia călătoare.

Spectacolul a început cu Șezătoarea de la Rodbav, coordonată de doamna Lucreția Ștefan, la care au participat elevii din grupul After school Rodbav împreună cu un grup de săteni inimoși.

Programul a continuat cu invitații: tinerii din cadrul Atelierului de chitară al Protopopiatului Făgăraș conduși de preotul Marius Demeter; copiii din grupul de cateheză Sfântul Ierarh Nicolae din Șoarș conduși de preotul Ciprian Adomnicăi; grupul vocal Prietenia din Cincu și grupul vocal Mugurași făgărășeni conduși de doamna Mioara Marinca, interpreta de muzică populară care ne-a încântat și cu melodiile sale. Din cadrul Școlii Șoarș au mai participat și domnul profesor Cosmin Moldovan, directorul instituției, și domnul profesor Horațiu Macrea. Ziua s-a încheiat cu povești și cântece în jurul unui mare și frumos foc de tabără până seara târziu.

Felicitări pentru un deosebit și reușit eveniment credincioșilor Parohiei Ortodoxe Române Rodbav, Asociației Iia călătoare și tuturor celor care au contribuit şi au participat, care şi-au dat mâna și au pus mult suflet pentru a fi Uniți în credință și tradiții. S-a bucurat și Dumnezeu, pentru că ne-a binecuvântat cu o zi însorită și caldă de toamnă. Iar noi, participanții, spunem așa:

Și la anul când venim

Sănătoși să vă găsim

Ogorul să vă rodească

Grădina să vă înflorească

Curtea toată măturată

Și casa tot aranjată

Gazda dragă-ți mulțumim

Și-așteptăm să mai venim.

Prof. Ileana Hașegan

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 106, noiembrie-decembrie 2018

rodbav rgb

 

În Duminica a 24-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica „Sfinții Cosma și Damian” de la Spitalul Municipal din Făgăraș. Ierarhul a liturghisit împreună cu un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte protopopul de Făgăraș, Marius Corlean, preotul bisericii, părintele Lucian Bârsan, precum și alți slujitori ai sfintelor altare. Credincioșii din Făgăraș au participat în număr mare la liturghia arhierească, mulți s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos și au ascultat cuvântul de învățătură al ierarhului prin care a tâlcuit Evanghelia duminicală, a învierii fiicei lui Iair.

„Am venit astăzi să prăznuim anticipat hramul acestei biserici, să ne rugăm pentru cei ce sunt în spital și pentru cei care vor veni să-și apere aici sănătatea, dar și să binecuvântăm lucrarea pe care părintele Lucian Bârsan o împlinește aici.”, a spus ÎPS Laurențiu. Părintele Lucian Bârsan i-a mulțumit ierarhului pentru vizita arhierească făcută la cinci ani de la sfințirea locașului de cult, în preajma sărbătorii hramului din 1 noiembrie, când îi prăznuim pe Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian. Binecuvântarea arhierească adusă în această duminică peste credincioșii care primesc îngrijiri medicale la spitalul făgărășean și se roagă în locașul de cult din apropiere a adus încurajare și sprijin în lucrarea misionară și pastorală desfășurată aici.

mitropolia-ardealului.ro

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, joi 20 septembrie, în Sala Tronului a Muzeului Țării Făgărașului „Valer Literat“ din Cetatea Făgărașului a avut loc seara de cultură și spiritualitate intitulată „Dor de Dumnezeu“. În cadrul evenimentului a avut loc lansarea cărții „DOR de ZBOR pe aripi de psaltire… ”, scrisă de Doina Pieper.

La manifestarea culturală a participat Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, preotul Cornel Ursu, protosinghelul Mihail – duhovnicul Schitului Chirpăr, părintele nevăzător Stelian de la Arhiepiscopia Tomisului, părintele protopop Ion Tărcuţă, părinți călugări de la Mănăstirea „Brâncoveanu” din Sâmbăta de Sus, precum și alți prieteni ai autoarei cărții și ai mănăstirii menționate.

Doamna Doina este o fiică a Făgărașului, care după o perioadă îndelungată petrecută în străinătate, la revenirea în țară merge, așa cum obișnuia în copilărie, la mănăstirea de la Sâmbăta de Sus și petrece un timp aici în meditație și rugăciune, sub îndrumarea duhovnicului. La inspirația acestor locuri și cu binecuvântarea duhovnicului scrie această carte DOR de ZBOR, având texte pe atât de simple, pe atât de speciale. „Secvențele ce se succed în timp și în afara lui sunt metafore ale existenței și semne ale unei maturizări spirituale. Între prolog și revelația răscrucii, ele pendulează între ieri și azi, între lume și mănăstire, când în zbor pe aripi de psaltire, când în unduiri de valuri, când în virvolte făcute cu lejeritatea dansului de fluture. Textele se supun mai multor modalități de lectură, dar nu vor corespunde niciodată complet unei realități istorice date. Și asta pentru că sunt texte menite nu să informeze, ci să descopere”, spune doamna profesor Eugenia Drișcu despre această carte.

Au luat cuvântul părintele Mihail și părintele Stelian lecturând și prezentând înțelesuri ale textului, părintele Cornel Ursu vorbind despre părinții de la Sâmbăta, iar la finalul prezentării părintele Episcop Ilarion Făgărășanul.

A fost prezentată și o mică expoziție de fotografie a Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, iar la sfârșitul prezentării cărții a avut loc un recital de muzică bizantină cu participarea Arhidiaconului Protopsalt Mihail Bucă, care a mulțumit bunei sale prietene, autoarea cărții, pentru invitație.

Ierodiacon Ciprian Păsărică

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 106, noiembrie-decembrie 2018

70 de tineri făgărășeni au participat la Întâlnirea internațională a Tinerilor Ortodocși care a avut loc anul acesta la Sibiu în perioada 6-9 septembrie. Tema întâlnirii din acest an centenar a fost „Unitate. Credință. Neam.”, iar participanții s-au bucurat de împreună-rugăciune, ateliere de discuții, vizitarea orașului, ateliere de creație, conferințe și concerte în aer liber. Au fost prezenți peste 3000 de tineri cu vârsta între 16-35 de ani din toate colțurile țării, din Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Serbia, Albania, Macedonia, Germania, Franța, Belgia, Italia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Elveția, Turcia, India și altele.

Țara Făgărașului a fost reprezentată la ITO de 20 de tineri care au participat la întregul eveniment organizat de-a lungul a patru zile, însoțiți de pr. Marius Demeter și pr. Cosmin Moldovan. Un alt grup, de 50 de persoane, coordonat de pr. Dorin Cristea și pr. Iulian Măcămete, ni s-a alăturat la programul de sâmbătă, 8 septembrie, organizat în Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA din Sibiu. Alți făgărășeni au fost voluntari ai evenimentului, implicându-se în primirea grupurilor (voluntari de logistică) sau în însoțirea lor permanentă (voluntari animatori). Voluntarii facilitatori au fost cei care s-au ocupat de moderarea discuțiilor care au avut loc a doua zi la atelierele din școli. Din partea Țării Făgărașului, coordonatori de ateliere au fost pr. Ciprian Bîlbă și doamna preoteasă Mihaela, pr. Ioan Paroș, pr. Sergiu Dudan și doamna preoteasă Cristina, pr. Cristian Joița, pr. Ciprian Adomnicăi, pr. Alexandru Socaciu și doamna preoteasă Petruța, Anca Nan și Natalia Corlean

 

Iată câteva din impresiile participanților făgărășeni:

„ITO mi s-a părut cel mai plin eveniment de energie pozitivă și Iubire la care am participat vreodată. Printre lacrimi şi zâmbete, pot spune că am trăit ceva unic. «Împreună să fim una» –versul acesta îmi dă fiori, sincer. Într-adevăr am fost împreună şi am devenit un întreg!” (M.S.)

„Zilele petrecute împreună au fost de neuitat. Activitățile, care au fost foarte interesante și constructive, concertul, serile de povești și glume, marșul și tot ceea ce a însemnat ITO a fost un plus adăugat în drumul dezvoltării mele.” (C.C.)

„În opinia mea, aceste zile au fost cele mai frumoase zile din viața mea. Mă bucur că mi-am făcut prieteni noi și datorită acestui eveniment am reușit să nu mai am emoții așa de mari când vorbesc în fața unui grup de oameni.” (A.D.)

„A fost o experiență suuuper, oameni faini, toți foarte comunicativi, concertele suuper.” (A.S.)

„Nu știu cum să explic experiența mea la ITO, dar știu un singur lucru: că o să fie o amintire de neuitat. Mi-aș fi dorit să se fi oprit timpul, să nu mai vină ziua despărțirii, să nu mai plecăm acasă. Aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au fost implicați în crearea acestei amintiri de neuitat! ❤💛💙” (L.B.)

„Am simțit că sunt într-o altă lume, o lume în care poți să îți exprimi valorile și credința strămoșească de față cu alte persoane tinere fără a fi pus sub ochi răi. Am simțit că sunt român. La ITO am gustat din adevărata libertate de exprimare. Nu din acea «libertate» falsă pe care o oferă site-urile social-media, ci o adevărată experiență de viață petrecută în Hristos, cu Hristos. Dragostea lui a fost principalul organizator al ITO!” (D.C.)

„A fost o experiență deosebită. Mi-a plăcut tot ce a ținut de ITO. Mi-au plăcut persoanele, care erau foarte deschise și prietenoase, mi-au plăcut locurile în care s-au desfășurat activitățile, atelierele care au fost diferite și folositoare, iar organizarea a fost una de-a dreptul foarte bună. De asemenea, concertul a fost superb. Mulțumesc pentru tot! ❤” (S.C.)

„Marșul a fost super! O experiență de neuitat! Atelierele, activitățile și concertele au fost grozave, organizarea foarte bună. Mulțumiri organizatorilor și voluntarilor! ITO 2019 să vină cât mai repede! Ar fi fain să dureze și o săptămână sau 5 zile full.” (S.O.)

„ITO este o experiență care îți poate schimba viața din multe puncte de vedere. Trăind într-o lume secularizată, în care anormalul a devenit normal, este foarte important să creăm astfel de momente care ne trezesc în suflet sentimente de patriotism, de credință și de bucurie. Prieteniile pe care le-am legat în cadrul acestui eveniment vor rămâne nemuritoare. Așa că dacă vreți să simțiți ce înseamnă dragostea adevărată, o prietenie îndelungată și o experiență de neuitat, nu ezitați să luați parte la un astfel de eveniment!” (R.C.)

„ITO – multe cuvinte de zis și parca toate sunt de prisos. Încă ascult imnul ITO si chiar simt muzica. A fost o experiență de neuitat, e foarte plăcut să vezi că într-o societate în care tinerii sunt din ce în ce mai reticenți legat de religie mai sunt persoane care chiar simt credința. A fost cel mai tare grup din care am făcut parte! Vă mulțumesc tuturor! Acum chiar înțeleg ce înseamnă să fii frate întru Hristos!❤ Sper să dansăm și la anul hora împreună cu frații din Africa!🤗” (N.T.)

„ITO 2018 a trecut foarte mult peste așteptările mele și cred că pot spune pentru prima oară în viață că am rămas fără cuvinte. Am cunoscut oameni faini, cu care am râs pe stradă fără să ne pese că se putea uita lumea la noi, am cântat, am dansat, am urlat la concerte. ITO 2018 a fost cea mai frumoasă experiență la care am participat până acum în viața mea!” (D.S.)

„În vremurile de astăzi, tulburi din punct de vedere spiritual, a fost o bucurie să fim împreună cu oameni bine statorniciți în credință. Având experiența anului trecut de la ITO Iași, mă așteptam ca tot ce ține de organizare să fie bine pus la punct, după cum a și fost. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” (C.C.)

„Toată experiența ITO parcă m-a adus mai mult cu picioarele pe pământ descoperind alți oameni, alte percepții și gustând alt fel de eveniment. Am fost neașteptat de surprinsă când am văzut că ne potriveam din prima foarte bine, de parcă ne cunoșteam de mult timp. Indiferent de durerea de picioare, voiam să petrec cat mai mult timp cu toată lumea! Atmosfera de acolo m-a întărit și sper doar sa ajung și la anul! 🤗 Îmi este dor deja de tot!” (M.L.)

„Am avut șansa să particip pentru o zi la ITO 2018. Impresiile au fost copleșitoare. Am cunoscut alți tineri și ne-am împărtășit unii altora bucuria duhovniceasca întru Hristos, aspirațiile noastre. Atelierele de creație ne-au fost utile tuturor, întrucât în fiecare dintre noi este un artist. Sperăm să ne revedem la următoarele întâlniri, animați de aceleași sentimente. Felicitări organizatorilor! ITO 2018 m-a îmbogățit sufletește și spiritual. HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU!” (D.C.)

„ITO pentru mine a reprezentat patru zile de sărbătoare încărcate cu momente emoționante, de neuitat, alături de tinerii maramureșeni și sătmăreni unde am fost animator de grup. Am descoperit că tinerii știu să ducă credința adevărată mai departe, să poarte cu cinste costumele populare românești, să păstreze și să valorifice tradițiile poporului român învățate de la părinții și bunicii lor. ITO a însemnat pentru mine: mărturisirea credinței, curaj, bucuria tinereții, respect, prietenie, autenticitate, tradiție, înțelegere, voie buna.” (Anca Nan, voluntar)

„Mi-au plăcut tinerii: vii, foarte vii. Mi-am dat seama cât de frumoasă este tinerețea crescută în Biserică. Consider că evenimentul a fost pregătit bine. Ceea ce nu am prevăzut este cât de mult își doresc tinerii ITO. Sper ca pe viitor să particip la întreaga întâlnire. Felicitări tuturor organizatorilor!” (Pr. Ioan Paroș, voluntar)

„Pot să spun că pentru mine experiența ITO a început încă de anul trecut, când urmăream cu lacrimi în ochi ce se întâmpla la Iași și eram copleșită de bucuria tânărului de A FI și de a trăi Ortodoxia în credință și acceptare a lui însuși așa cum e el pe drumul lui spre «devenire». Am avut atunci un profund sentiment de mulțumire pentru că sunt ortodoxă și o dorință nemărginită de a mă implica în experiența de anul acesta de la ITO Sibiu.

ITO Sibiu 2018… emoții copleșitoare. Am simțit – văzându-i pe tineri și fiind în mijlocul lor – că forța, puritatea tinereții și credința într-un Dumnezeu Întreit, precum și acceptarea ei, dau voie copilului nostru interior să se manifeste, să plângă, să se bucure, să salte, să se roage, să fie prieten, să zâmbească, să fie alături și pentru… Și multe altele.

Am înțeles undeva mult mai adânc în sufletul meu că credința și libertatea merg mână în mână și asta văzând însetata dorință a tinerilor de a fi împreună, de a se cunoaște, de a se ruga unul pentru altul, de a învăța din experiențele, gândurile și emoțiile celorlalți. Și lacrima, care-mi coboară acum din nou pe obraz, retrăiește forța unității în credință care parcă tremura la cuvintele: «Hristos în mijlocul nostru!». Totul parcă a fost într-un glas, într-un cuget, într-un gând, într-o simțire. A fost forța prieteniei care L-a avut invitat special pe prietenul cald, iubitor și blând, Hristos. Iar muzica sufletului meu a sorbit fiecare zâmbet, fiecare moment, fiecare cuvânt și totul a avut un sens pentru mine. Am plecat de acolo îmbogățită cu dorința de a fi mereu fapte, cu sentimentul de profundă bucurie pentru binecuvântarea de a fi creștin ortodox, cu dorința de a sta trează și a crește frumos alături de tineri.

Ceea ce păstrez în sufletul meu sunt gândurile și nevoile tinerilor de noi, cei de lângă ei, deschiși, cu acceptare, iubire, înțelegere, fermitate și îmbrățișare… Și pentru că m-am cutremurat la un feedback al unui tânăr din grupul cu care am lucrat eu, îl împărtășesc și cu voi: „Lasă-mă să fiu liber, tu doar fii acolo și trezește-mi conștiința…”. (prof. psih. Mihaela Bîlbă, voluntar)

A consemnat Natalia Corlean

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 106, noiembrie-decembrie 2018

ITO.jpg

„Ați umplut Biserica cu frumusețea tinereții și entuziasmului vostru”

Cuvânt al ÎPS Laurențiu către tinerii participanți la Procesiunea Unității

 

Dragi tineri,

Ne aflăm în fața istoricei Catedrale mitropolitane din Sibiu care are hramul Sfânta Treime. Pe frontispiciul superior al bisericii puteți observa, în vitraliu, icoana simbolică a Preasfintei Treimi, anume chipul celor trei îngeri primiți de Avraam, marele Patriarh al Vechiului Testament, la stejarul din Mamvri, așa cum relatează Cartea Facerii în cap. 18. Această icoană, realizată de Sfântul Cuvios Andrei Rubliov, arată dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu cel întreit în Persoane, Care îl caută necontenit pe om, dar și ospitalitatea omului credincios, care Îl poate primi și cunoaște pe Dumnezeu numai în lumina iubirii și credinței. Această icoană simbolică a Sfintei Treimi exprimă modelul de unitate desăvârșită, dar și comuniunea de viață și de iubire la care suntem chemați cu toții.

În chip profetic, Catedrala noastră mitropolitană din Sibiu, Mamă a tuturor bisericilor din Ardeal, a primit acest hram la sfințirea ei, în anul 1906, prin aceasta exprimându-se simbolic năzuința continuă și dorința fierbinte de unitate și comuniune a românilor ortodocși din Transilvania cu toți frații lor de dincolo de Carpați.

În acest sens, ne bucurăm de faptul că, în acest An Centenar, ați venit cu toții aici în chip atât de minunat și ne-ați încântat, ba mai mult, ați umplut Biserica cu frumusețea tinereții și entuziasmului vostru. Voi sunteți Biserica neamului, voi sunteți Biserica viitorului, voi sunteți cei în care ne punem toată nădejdea că darul dreptei credințe va continua să lumineze și generațiile viitoare. Suntem cu voi și vom fi mereu alături de voi. Ne vom strădui să avem mult mai multă atenție de modul în care vă croiți viața, la doleanțele și așteptările voastre. Noi, cei maturi, suntem în felul nostru, poate, puțin mai egoiști, deși dorim binele vostru. Este bine să vă școliți, este bine să faceți tot ceea ce trebuie pentru a vă educa și forma pentru viața aceasta, dar cerem părinților voștri să aibă mai mult timp pentru voi. Vom încerca și noi să avem mai mult timp pentru comuniunea cu voi, să vă chemăm în lucrările și activitățile acestea frumoase ale Bisericii, în pelerinaje, în tabere, în întâlniri tematice, pentru că, de fiecare dată, ne predați o lecție de suflet și de bucurie și nouă. Și sunt atâtea frumuseți ale vieții voastre care ne folosesc și nouă! Acum voi ne învățați pe noi, nu noi pe voi! Voi aveți cea mai sinceră, cea mai curată manifestare a comuniunii și iubirii pe care noi am pierdut-o, am pervertit-o, deoarece au trecut peste noi greutăți și ani. Voi aveți acum elanul acesta sufletesc atât de viu; uniți-l cu credința în Hristos și întăriți dragostea între voi, în așa fel încât să nu mai existe dezbinare! În imnul ITO din acest an, care sperăm să rămână la loc de cinste în memoria voastră, se repetă în refren: „Uniți în credință, mereu împreună, vom putea construi o lume mai bună! Împreună să fim una, doar așa vom izbândi, căci cu noi întotdeauna, Hristos este și va fi!” De asemenea, atât de expresiv este versul care arată că prin jertfa atât de mare a înaintașilor noștri, eroi și martiri de pretutindeni, am primit dreptul de a spune răului NU. Voi aveți cea mai mare îndreptățire de a spune nu răului.

Pe drumul vieții care vi se deschide înainte din darul Bunului Dumnezeu, să pășiți cu credință, să ascultați cuvintele și sfaturile părinților voștri, să-i respectați și să-i iubiți, pentru că veți deveni și voi părinți. Să luminați drumul vieții voastre cu iubirea față de Dumnezeu și cu iubirea față de Biserica în care v-ați născut, ați crescut și în care să rămâneți până la sfârșitul vieții fiecăruia cu Hristos împreună.

Hristos în mijlocul nostru! [Tinerii: Este și va fi!] Totdeauna, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze și bucuria și dragostea noastră să le primiți cu toții! Vă iubim din tot sufletul! La mulți ani!

Cuvânt rostit în fața Catedralei mitropolitane din Sibiu de ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, către tinerii de la ITO 2018, la finalul Procesiunii Unității care a pornit de la Sala Transilvania și a străbătut Sibiul până în Piața Mare. Vineri, 7 septembrie 2018.

Slujire arhierească la Recea

Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a oficiat duminică, 2 septembrie, slujba Sfintei Liturghii în satul natal Recea, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Împreună slujitori cu Preasfinția Sa au fost părintele stareț de la Mănăstirea „Brâncoveanu” din Sâmbăta de Sus, arhimandritul Atanasie Roman, preotul paroh Florin Mihai Paşca, preotul de la cealaltă biserică a satului cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Iulian Mihai Boac, precum și părintele din Viștea de Jos, Ioan-Marius Urs. Alături de credincioșii satului, la slujbă a fost prezentă și mama Preasfinției Sale, aflată la o vârstă înaintată.

În cuvântul de învățătură părintele Episcop a detaliat cele spuse în pericopa Evanghelică citită și a transmis celor prezenți câteva învățături de folos.

Au vorbit pe rând cei doi preoți ai satului, mulțumind ierarhului pentru slujirea împreună. Părintele Episcop a miruit iar părintele paroh a împărțit celor prezenți câte o iconiță din partea ierarhului în semn de aducere aminte de această frumoasă și binecuvântată zi.

În continuare PS Ilarion a oficiat împreună cu ceilalți preoții slujitori Taina Sfântului Botez, pentru o fetiță nou-născută din comuna Recea.

Ierodiacon Ciprian Păsărică

img_9228

 

Copiii şi tinerii din Veneţia de Jos, atât cei care locuiesc permanent în sat, cât şi cei care vin aici doar pentru a petrece vacanţa la bunici, au avut parte de o şcoală de vară cu activităţi culturale, creative, recreative, religioase şi sportive organizată în sat, dar şi de o tabără de cinci zile la mare.

 

Pe parcursul unei luni de zile, mai exact luna iulie, s-au organizat mai multe activităţi dedicate tinerilor din Veneţia de Jos ce s-au desfăşurat în vatra satului sau împrejurimile lui.  Toate s-au bucurat de o frecvenţă de aproximativ 20 de copii pe zi. „Vacanţa de vară la sat este una minunată prin ea însăşi. Două luni în care copiii se trezesc mai târziu decât de obicei şi se bucură de activităţile pe care şi le doresc ei cel mai mult. De aici a plecat ideea unei «şcoli de vară». Este practic impropriu spus «şcoală», căci în perioada aceasta de activităţi aproape totul s-a negociat: orele de întâlnire, durata activităţilor, tipul de activităţi etc. Impresia mea de la finalul activităţilor este că a meritat tot efortul, copiii s-au simţit bine şi au participat în număr mare la aproape toate activităţile propuse”, a explicat prof. Petruţa Socaciu, coordonatoarea „Şcolii de vară veneţiană 2018”.

 

Activităţi de vacanţă, ca la şcoală

Activităţile şcolii de vară au inclus: ore de limba germană pentru începători, limba engleză bazată pe jocuri distractive, aerobic, plimbări cu bicicletele, fitness, realizarea de obiecte handmade, activităţi muzicale bazate pe cântece patriotice, vizionarea de filme educative şi distractive, plimbări în aer liber, aventuri în căutarea locurilor turistice din zonă, jocuri de societate, dansuri populare şi de societate, board games şi altele.

Apoi, în zilele de sărbătoare sau duminica, micuţii au fost invitaţi la biserică pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru toate bucuriile primite, dar şi pentru a-I cere ajutorul necesar în familiile lor, pentru părinţii şi bunicii lor. Băieţii au avut parte de câte un loc în altarul bisericii pentru a-l ajuta pe preot, dar şi pentru a descoperi un loc mai special dintr-o biserică. Fetele, în schimb, au fost invitate în podeţul bisericii, acolo de unde se aud cântările liturgice. Acolo au putut participa la Sfânta Liturghie alături de corul bisericii.

Cele mai interesante activităţi apreciate de copii au fost cele bazate pe aventură şi curiozităţi ştiinţifice. „Foarte impresionaţi au rămas copiii înscrişi la şcoala de vară atunci când au descoperit o erupţie de vulcan, spre exemplu. Pe lângă faptul că toţi au participat la construcţia lui, fiecare cum a putut, atunci când acesta a erupt, uimirea şi satisfacţia a uimit asistenţa. Apoi, aventura cu bicicletele înspre Veneţia de Sus sau spre Comăna de Sus pentru a descoperi cascada şi una din celebrele peşteri de acolo a fost din nou apreciată de copii. De departe aventura şi suspansul sunt cele mai captivante activităţi ale celor mici”, a mai spus Petruţa Socaciu.

Şcoala de vară s-a încheiat cu un foc de tabără. „Mi-a plăcut foarte mult când am mers cu bicicleta prin pădure, dar nu mi-a plăcut noroiul lăsat în urmă de ploi.“ „A fost foarte frumos tot ce am făcut, păcat că timpul s-a scurs aşa de repede…”, sunt doar câteva din impresiile copiilor înscrişi în program.

„Şcoala de vară veneţiană 2018” este un proiect dedicat copiilor şi tinerilor din comunitate, dezvoltat de Centrul Cultural Ioan Cavaler de Puşcariu al Parohiei Ortodoxe din Veneţia de Jos. Proiectul s-a născut din dorinţa de a da copiilor o alternativă a petrecerii timpului liber din vacanţa de vară.

 

Tabără pentru premianţi

Totodată, copiii din Veneţia de Jos au parte şi de o tabără de vară anuală. „Pentru faptul că aproape toţi copiii din sat sunt premianţi la şcolile unde învaţă, în Făgăraş sau în alte localităţi, ei au parte şi de o tabără de vară anuală gratuită. Dacă anii trecuţi taberele au avut loc în zone montane, cum ar fi Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus sau Căciulata, judeţul Vâlcea, anul acesta tabăra a fost organizată în staţiunea Costineşti de la malul Mării Negre.”, au explicat organizatorii.

„Ce greu ne-am despărțit de mare! Oare când ați îmbrățișat ultima dată marea? Când ați luat ultima dată apă în pumni, ați sărutat simbolic apa și i-ați făcut cu mâna de rămas bun? Când v-ați scris numele pe nisip ca marea să vă cheme încă o dată la ea? Mii de mulțumiri domnului Vali și doamnei Monica Penciu pentru răbdare, încurajare, înțelegere, hărnicie, stres și mici situații limită, bucurii și relaxare… Ar fi multe de scris ca mulțumire, dar e scris cu litere mari, de aur, în experiența frumoasă a copiilor participanți”, au transmis, la final, organizatorii, mulţumitori fiind tuturor donatorilor şi sprijinitorilor taberei de la Costineşti.

Pr. Alexandru Socaciu – Veneţia de Jos

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 106, noiembrie-decembrie 2018

venetia scoala de vara fb