Feeds:
Articole
Comentarii

Centrul socio-medical din orașul Victoria va găzdui activitățile cu tinerii din comunitate, va avea un spațiu pentru asistență medicală, în special consultații stomatologice, precum și o bucătărie și sală de mese. Aici se va pregăti zilnic o masă calde pentru bătrânii singuri din localitate, iar reprezentanții centrului vor duce hrana la casele bătrânilor care au nevoie de ajutorul semenilor.

Reclame

80 de persoane au marcat anul centenarului a doua zi de Rusalii, urcând mai aproape de cer. Ziua a început cu Sfânta Liturghie la Mănăstirea Șinca Nouă, unde răspunsurile la strană au fost date de grupul vocal „Brâncovenii” din Făgăraș. Apoi, în căruțe trase de tractoare, cu mașini sau chiar pe jos, participanții la eveniment au urcat dealul Știmbavului din Paltin pentru a se bucura împreună de rugăciune și de o slujbă de pomenire, precum și de diverse momente artistice.

Întâlnire la casa din deal

O cărare urcă, urcă spre înălțimi. Apăsată de gânduri, de suferințe, dar și de bucurii, de fapt de amintiri, ostenesc încet spre locul binecuvântat de Dumnezeu. Aici într-o zi am bătut la poarta vieții. E locul nașterii mele. Din când în când, mă întorc aici spre a mă întâlni cu copilăria, la casa din deal. De fiecare dată când ajung sus mă întâmpină și mă salută casa, pomii, păsărelele, un lătrat de câine de undeva, o frunză purtată de vânt, pietrele… Doar ele! Cei care au trăit în acest loc s-au dus. Însă aici aflu o liniște adevărată, mai ales în prag de noapte. Mă pot așeza în brațele ei simțind ocrotirea Domnului și mintea se liniștește de toate cele rele. Ridicând privirea spre cer, care parcă este atât de aproape, nu poți decât să murmuri, în lacrimi de bucurie, rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru toate.

Împreună-sărbătoare în jurul troiței

De câteva ori am crezut că nu voi mai putea ajunge sus din cauza problemelor de sănătate. Dar ajutorul Mântuitorului a venit și… am ajuns! Așa s-a născut dorința arzătoare de a ridica în acest loc o troiță. Locul a fost ales de către părintele stareț Matei, starețul Mănăstirii Șinca Nouă, care ne-a spus: „Aici să fie, ca să vă primească și să vă ocrotească casa și locul.”

În această atmosferă de poveste, ca în lumea lui Ion Creangă, în singurătate și liniște se aude uneori sunetul pașilor celor ce au trăit și au trudit din greu, celor ce au dat viață acestui loc: moșii și strămoșii, adică tot neamul, pe care parcă îi simt lângă mine. Atunci mă îndrept spre cimitirul familiei, mă închin, aprind o lumânare, vorbesc cu ei. Pentru că în locul lor s-a așezat DORUL.

Acest dor a fost alinat în frumoasa zi de 28 mai, când părintele Matei, cunoscând dorințele noastre, a făcut posibilă desfășurarea unui eveniment special pentru sufletele noastre și ale celor aproximativ 80 de persoane care l-au însoțit.

A fost o împreună-sărbătoare a celor vii de pe pământ și a celor din veșnicie. Pe lângă părintele Matei și părintele Nectarie, de la Mănăstirea Șinca Nouă, au participat și pr. George Bota (duhovnicul meu) din Zărnești, pr. Sorin Suciu din Șinca Noua, pr. Costel Leca din Paltin, pr. Moise Antal din Poiana Mărului, primarii celor două comune: Cătălin Perșoiu din Poiana Mărului și Dumitru Flucuș din Șinca Noua, grupul vocal „Brâncovenii” din Făgăraș, domnul profesor Gheorghe Roșculeț din Făgăraș, notar Emil Stoian din Bran, familia Stârlea din Brașov; și mulți alți prieteni din Orașul Victoria, Făgăraș, Brașov, Șinca Nouă, Zărnești, Poiana Mărului și Săvăstreni.

Mai întâi s-a ținut slujba de pomenire a celor plecați în veșnicie. Amintesc aici ce ne-a spus părintele Matei despre cei adormiți: „Ei trăiesc atâta timp cât noi, cei vii, nu suntem morți”. La noi încă mai este tradiția ca în ziua de Rusalii să se facă pomenirea la morminte a celor adormiți. Ce lucruri minunate s-au întâmplat! O bucurie și o mulțumire mai adevărată nici că se putea trăi, toți împreună – preoți și mireni și tot neamul cel adormit!

Eroi care ne îmbărbătează

Fiind în an centenar de mare sărbătoare a neamului nostru românesc, la următorul punct al programului zilei domnul notar Emil Stoian a scos în evidență o personalitate marcantă a familiei noastre: Ion Clopoțel (1892-1986), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918. S-a născut într-o familie de țărani pe un alt deal din Poiana Mărului. El a fost fratele bunicului nostru din partea mamei, Valeria Mânecuță, născută Clopoțel. Ion Clopoțel a îmbrățișat cartea de la fragedă vârstă, purtând mereu traista mai plină cu nădejdi la gândul de a uita nedreptatea făcută lui, dar nu și nedreptatea făcută celor din jurul său și nici cele îndurate de neam. A fost absolvent al Liceului Andrei Șaguna din Brașov, apoi făcut studii superioare în străinătate – Budapesta, Viena și Paris. Viața nu i-a fost lină, a trăit zile și nopți greu de dus, chiar și ani de închisoare pentru că s-a implicat în lupta de eliberare națională a românilor transilvăneni. Prietenii speciali i-au fost cartea, marii oameni ai neamului, istorici sau politici, ca Vasile Goldiș, Nicolae Iorga și alții.

A fost un om cu dragoste nepătată de țară. În luptă, armă i-a fost condeiul. A fost pe rând redactor, director de ziare importante ale vremii ca: „Românul”, „Patria” din Cluj, „Drapelul” din Lugoj, „Gazeta de Transilvania” Brașov și altele, avându-l ca mentor pe Vasile Goldiș, marele om politic al timpului. Legat de Marea Unire de la 1918, el a evocat evenimentul și pregătirea lui în lucrarea: „Revoluția de la 1918 și Unirea Ardealului cu România”, publicată la editura revistei „Societatea de mâine” din Cluj în 1926.

Ion Clopoțel a fost o personalitate de vârf a familiei noastre, un mare patriot, cu atitudine democratică, care aprecia dreptatea și adevărul istoric. Personal l-am cunoscut târziu, în anul 1976. Am avut două întâlniri cu dânsul, care m-au marcat. Prima a fost la Blaj, se întorcea pe urmele istoriei. Întâlnirea a fost scurtă, în casa unui fost student, dar foarte importantă pentru mine. A doua a fost după trei ani, la Sinaia. Niciodată n-am avut în fața mea asemenea om. L-am ascultat cu sufletul la gură. Gusta din ceea ce i-am adus și vorbea așezat, cald, liniștit, senin. Strălucea pe fața lui bunătatea. Mi-a vorbit de Marea Unire ca despre cel mai de preț lucru. A precizat că acest act s-a făcut cu sacrificii mari, cu pierderi de vieți. Privindu-l și ascultându-l, am realizat că în fața mea se află de fapt ÎNȚELEPCIUNEA, venită de departe, din adânc, din neam peste neam, din durerea lacrimilor scurse în timp. Privea peste mine, departe, în trecut, retrăia istoria acestui neam. Două lacrimi s-au rostogolit încet pe fața marcată de timp. M-am ridicat, l-am îmbrățișat și l-am sărutat, i-am șters lacrimile. S-a luminat și mi-a spus să țin minte că această Unire au gândit-o intelectualii, dar au înfăptuit-o cu adevărat împreună cu țăranii. Țăranii au bătut drumul până la Viena îmbrăcați în haine românești, încălțați cu opinci. Unii nu s-au mai întors, au murit în închisorile de acolo.

Pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia s-a împlinit marele vis. Spunea că era atâta lume și atâta bucurie, încât chiar vântul a dus-o în toată țara, era și natura participantă! Mi-a mai spus că păstrează cu mare drag și că-i alină dorul de satul nostru o cămașă făcută de bunica lui. O păstra la loc de cinste, așa cum prețuiește preotul epitrahilul. Iată o lecție adevărată, de credință și de cultură. Se spune că eroii neamului nu mor niciodată, ei îmbărbătează generațiile viitoare. Cinstirea lor este răsplata luptei și a jertfei lor.

Cerul a coborât peste noi

În partea a treia a evenimentului nostru s-a desfășurat un minunat program artistic. Părintele Matei a spus câteva cuvinte despre centenar, scoțând în evidență importanța acestui act istoric și ne-a încântat cu o poezie de suflet despre românașul moldovean. Domnul Gheorghe Roșculet a recitat două poezii, cu o mare sensibilitate și trăire. Grupul vocal „Brâncovenii” din Făgăraș, coordonați de doamna preoteasă Natalia Corlean, ne-a încântat cu cântece patriotice și cu frumusețea costumelor. Și Georgiana Bianca Marica, nepoata noastră, a interpretat două cântece patriotice. Un alt moment înălțător a fost susținut de Daniel Stârlea cu cei doi copii ai săi, Nectaria și Matei, împreună cu Andreea Gurguiatu. Ei au prezentat un montaj literar muzical: „Sfântă Cruce”. Pentru un moment am crezut că se aud glasuri de îngeri, că ei ne înconjoară, că sigur Domnul nostru Iisus Hristos este în mijlocul nostru. Nici nu știu dacă pământul s-a înălțat sau cerul a coborât peste noi toți. Trăirea și emoțiile au căpătat valențe și mai mari în momentul în care părintele Matei a dat să se împartă steaguri tricolore tuturor participanților. Apoi s-a intonat Imnul țării și după aceea s-a jucat Hora Unirii, moment culminant al întâlnirii noastre, pentru că și salcâmii din jurul nostru ne-au mângâiat cu o ninsoare din florile lor parfumate, scuturate peste noi de adierea ușoară a vântului. Niciodată acest loc n-a trăit un astfel de spectacol în care și-au dat mâna Credința, Istoria și Cultura Românească.

Cuvintele mele sunt prea puține și sărace ca să pot descrie acest eveniment măreț. Mulțumim pentru organizare părintelui Matei, îi mulțumim că a ales să se desfășoare în bătătura casei familiei noastre. Mulțumim tuturor celor care au fost cu noi în această zi de mare praznic, Pogorârea Duhului Sfânt. Nu în ultimul rând familiei mele, mamei și fratelui meu, care au făcut să se păstreze casa în bune condiții, care au investit multă muncă în renovarea și întreținerea locului. Mulțumiri aduc copiilor mei și nepoțelelor. Însă peste toate aducem împreună mulțumiri lui Dumnezeu.

În final s-a rânduit și o gustare românească și o cafea povestită. Așa au trecut câteva ore… Apoi ne-am pornit pe cărarea care acum coboară parcă mai lin, spre vale. Fiecare cu gândurile și impresiile culese și așezate în suflet. Chipul fiecăruia pare mai luminat, mai încrezător și zâmbitor. Așa ne-am întors acasă mulțumiți că povara din suflet a fost luată de Cineva Care ne-a dăruit în schimb Iubirea.

Teodora Bâță

 

Bucuria înălțării din dealul minunat, dragostea de Dumnezeu și dragostea de țară ne-au luminat sufletele atât de mult, încât simt că vom rămâne vreme îndelungată bucuroși și fericiți! La mulți ani, România Mare! La mulți ani, români!

Părintele Matei Bilauca, starețul Mănăstirii Șinca Nouă

 

A fost o zi incredibilă, o zi de Rai! După ce ne-am unit cu Hristos în Sfânta Liturghie la mănăstire, ne-am înălțat și fizic la cer într-o drumeție de poveste pe dealurile Paltinului. Aici, în cadrul unei gospodării tradiționale specifice acestei zone, ne-am bucurat de rugăciune, oameni strașnici, cântec, frățietate, mâncare bună, lumină dumnezeiască, bucurie sfântă și comuniune cu natura.

Mulțumim părintelui Matei și tuturor celor implicați în acest minunat dar al praznicului Rusaliilor!

Natalia Corlean

 

Arareori mi-a fost dat să mă cuprindă și să se odihnească peste mine duhul slavei lui Dumnezeu, precum în anul acesta, la mărita sărbătoare a Sfintei Treimi. Despovărător, mângâietor și înălțător duh. Primit-am darul acesta, cu liniștită împăcare, în Dealul Știmbavului, la Paltin, una dintre frumoasele posade ale neamului românesc, încă păstrătoare de seve adânci și de rosturi. Adunatu-ne-am aici slujitori ai sfintelor altare și mărturisitori ai credinței ortodoxe, încuviințând chemarea unor oameni ai satului, așezați în locul acesta din porunca unui destin care i-a înrădăcinat în umbroase crânguri și înmiresmate poieni, nelăsându-i să se răzlețească. „Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.” (Fapte 2, 44)

Venit-am să facem pomenitoare rugă pentru cei trecuți dincolo de cea margine care ne curmă, să dăm, cu sfielnică îndrăznire, al nostru dar duhovnicesc din minunatele daruri revărsate, din destul, asupra noastră, de Cel ce stă înaintea tuturor începuturilor. Ne îmbia întru aceasta dorul de a ne așeza, iarăși, sub proteguitorul duh al Noului Legământ al harului și al iubirii. Am fost încercați de o nestăvilită pornire lăuntrică în a stărui în comuniune și în deplin curată rugăciune.

În felul acesta, îmbrăcându-ne cu „nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4), am făcut, dintr-una din zilele vremelniciei noastre, deschizătoare poartă către cele de Sus.

Prof. Gheorghe Roșculeț

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 104, iulie-august 2018

 

Odată cu venirea vacanței s-au încheiat și atelierele și proiectele desfășurate la Asociația „Doamna Maria Brâncoveanu” în anul școlar 2017-2018. Activitățile asociației, care ține de biserica Brâncoveanu din Făgăraș, au fost în primul rând din domeniul educațional, dar și social, cultural și umanitar. Iată câteva din proiectele de care s-a bucurat comunitatea făgărășeană în acest an:

 

Școala Familiei. Este un program educaţional pentru părinţi care cuprinde mai multe module, pe diverse teme: stiluri parentale, efectele ecranelor electronice asupra sănătății copiilor, alimentație sănătoasă, comunicarea în familie, gestionarea conflictelor etc. „Multe momente constructive, conştientizări, exemple, îmbunătăţiri, spre folosul nostru şi al copiilor noştri.” (Ana Borca)

  • noiembrie 2017-februarie 2018
  • 20 părinți beneficiari

Atelierul „Anatomia computerului” (coordonator: Radu Albu). Curs de hardware pentru copii, realizat în parteneriat cu Blu Connect Făgăraş.

  • octombrie-noiembrie 2017
  • 11 copii beneficiari

 

ABC-ul limbii germane (coordonator: Roxana Moldovan). A avut ca scop inițierea copiilor începători în limba germană.

  • noiembrie 2017 – aprilie 2018
  • 20 de copii între 5-10 ani, împărţiţi în 2 grupe de lucru

 

Atelierul de pictură (coordonator: Lia Flueraș). Scop: inițierea în pictura pe sticlă.

  • februarie-mai 2018
  • 12 copii beneficiari

 

Clubul tinerilor ADMB (coordonator: Natalia Corlean). Activităţi de socializare, dezvoltare personală, dezbateri, dezvoltare a spiritului de muncă în echipă şi implicare activă în comunitate.

  • septembrie 2017 – iunie 2018
  • 20 tineri beneficiari

 

Programul The Duke of Edinburgh’s International Award (coordonator: Natalia Corlean). Programul, adresat tinerilor între 14-24 ani, îi ajută pe aceștia să îşi descopere talentele primite, să îşi dezvolte abilităţile, să îşi facă prieteni, să se implice responsabil în comunitate şi să lucreze în echipă. Indiferent de mediul de provenienţă, contextul economic sau social al tânărului, programul îi îmbunătăţeşte acestuia viaţa şi îi oferă şansa de excela şi de a fi recunoscut la nivel internaţional pentru asta.

Bunicii adoptaţi (coordonatori: pr. Marcel Dobrea și Natalia Corlean). Proiectul presupune vizite periodice la Centrul rezidenţial pentru vârstnici din Făgăraş, cu scopul de a le oferi momente de comuniune, atenție, bucurie. Acțiunea „Șezători lunare la bunici”, din cadrul acestui proiect, a fost organizată în fiecare prima sâmbătă din lună, în parteneriat cu doamnele de la Șezători în Țara Făgărașului și grupul vocal „Brâncovenii”, format din tinerii ADMB.

  • septembrie 2017 – iunie 2018
  • 60 vârstnici beneficiari

 

Grupul vocal „Brâncovenii” (coordonatori: pr. Marius Corlean și Natalia Corlean). S-a născut din dragostea faţă de cântec şi dorinţa de a dărui bucurie prin muzică. Grupul a cântat în mai multe rânduri la Sfânta Liturghie în diverse biserici din zonă, a susținut mini-concerte de colinde şi cântece patriotice, a făcut vizite muzicale în diferite instituţii – spital, căminul de vârstnici.

  • septembrie 2017 – iunie 2018
  • 15 tineri membri

 

Corul de copii (coordonator: Amalia Dragne). Are ca scop educarea muzicală a copiilor și dezvoltarea gustului pentru Frumos.

  • noiembrie 2017 – iunie 2018
  • 20 copii (5-10 ani)

 

Asociația „Doamna Maria Brâncoveanu” a desfășurat și două campanii de ajutor umanitar:

Campania „Ghetuţe noi de Sfântul Nicolae” a avut ca obiectiv oferirea unui sprijin din partea comunităţii pentru copiii silitori care au nevoie de încălţăminte pentru anotimpul friguros.

  • 204 cadouri cu ghetuţe
  • 20 voluntari
  • 190 donatori
  • Perioada: 1 noiembrie – 6 decembrie 2017
  • Parteneri: Serviciul Public de Asistenţă Socială Făgăraş, Liceul Teologic Ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu”, Colegiul Naţional „Radu Negru”, Şcoala Gimnazială „O.Densuşianu”, Parohia ortodoxă Boholţ, Parohia ortodoxă Bucium, Parohia ortodoxă Şoarş, Parohia ortodoxă Veneţia de Jos, Parohia ortodoxă Sf. Ilie din Victoria, Parohia ortodoxă Rodbav, Parohia ortodoxă Văleni.

 

Campania „Hai să-i ajutăm să fie creatori de FRUMOS“ a avut ca scop colectarea de materiale creative pentru atelierele copiilor de la CȘEI Făgăraș și a susține această șansă unică de terapie, dezvoltare și valorizare pentru copiii cu dizabilități.

  • Beneficiari: 100 de copii cu nevoi speciale
  • 20 voluntari
  • Perioada: 5-27 martie 2018
  • Partener: Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Făgăraș.

Natalia Corlean, voluntar ADMB

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 104, iulie-august 2018

 

admb

 Nicolae Bălcescu spunea la un moment dat, remarcabil: „istoria este cea dintâi carte a unei naţii” (Opere, vol. I, Bucureşti, ed. Academiei, 1970, p. 53). Chiar Moise îşi începe „Vechiul Testament” prin a relata istoric zilele creaţiei şi istoria neamului omenesc…

 

George Popa, născut în 1872 în satul Lisa, fostul judeţ Făgăraş, trimite o scrisoare la vârsta de 65 de ani la Iaşi, capitala Moldovei, regretatului profesor făgărăşean doctor în economie, Alexandru Bărbat, originar din satul Ucea de Sus. Un important liceu din oraşul Victoria îi poartă astăzi numele. Scrisoarea avea ca scop oferirea de informaţii despre activitatea comercianţilor făgărăşeni, totul pentru a-i fi de folos profesorului în a alcătui o teză de doctorat cu privire la dezvoltarea şi structura economică a Făgăraşului.

Scrisoarea este lungă, dar din ea aflăm patriotismul liseanului George Popa: „am fost unul din cei opt copii ai familiei, am terminat şcoala cu nota foarte bine. Din cauza sărăciei am plecat în Regat, luând la mine o traistă cu două rânduri de albituri şi încălţat cu opincuţe. În judeţul Muscel am stat opt ani cu dor mare în suflet de părinţi, fraţi şi casă”.

Apoi povesteşte că a intrat în armată timp de 12 ani, fiind trimis chiar şi în Bosnia-Herţegovina, Sarajevo şi Plevia. Peste tot a fost catalogat „sever, dar corect”. Cu banii câştigaţi, investeşte într-o gospodărie nouă la Pojorta, se căsătoreşte în 1901 cu Varvara Ganea, „fiica unui fruntaş econom şi comerciant din Lisa”, cu care a avut trei băieţi şi o fată.

„În 1920 observ că în Făgăraş, scria George Popa în 1937, comerţul este condus numai de minoritari (evrei, unguri şi saşi, n.n.), de la care se aprovizionează un judeţ cu 95% români. Aşa am hotărât să vând tot din Pojorta, să cumpăr o casă pe strada Radu Negru (azi strada Şcolii, n.n.), colţ cu strada Hurezului (azi Teiului, n.n.) de la proprietarii Hirschhorn şi Goldberger, cu suma de 100.000 lei”. Apoi povesteşte că a avut nevoie de împrumuturi de la renumita bancă „Furnica”, azi sediul băncii BCR, pentru că evreii vroiau „să mă nimicească”. După multe activităţi comerciale, cu bere de la „Trei Stejari” din Sibiu, depozit de sare, sifon, limonadă, comerţ cu băuturi spirtoase etc., se impune ca unul dintre cei mai mari comercianţi făgărăşeni, eclipsând elita maghiară şi evreiască dominatoare.

Fagarasul-vechi-Piata-Republicii-fosta-Piata-Franz-Joseph_02-600x373

Se dorea o Catedrală a Făgăraşului?

După lungi şi detaliate explicaţii despre cum a reuşit să îşi dezvolte afacerea, şi alte explicaţii despre renumiţi comercianţi făgărăşeni, George Popa face o concluzie autobiografică uimitoare: „În Făgăraş sunt bine apreciat ca bun comerciant şi bun român. Am fost ales consilier al oraşului câţiva ani, am sprijinit toate societăţile de binefacere. Pentru clădirea catedralei în localitate am subscris suma de 5000 lei. Sunt membru al Crucii Roşii, membru ajutător al „Astrei”, ajut comitetul bisericesc, şcolar… O singură dorinţă am: rog pe bunul şi milostivul Dumnezeu, să ne ajute să vedem o Românie a românilor, frumoasă şi veselă şi dacă eu, ca om de 65 de ani, nu voi mai ajunge să o văd, mor liniştit, cu speranţa că o vor vedea fiii mei. Am trăit o viaţă modestă şi nu am ţinut să strâng comori pământeşti, ci chiar numai o pâine pe seama fiilor mei. Comori se câştigă în ceruri, prin fapte bune”.

Toate amănuntele din concluzia personală dovedesc gândirea patriotică şi altruistă, simţul de filantrop al neamului, garantează sinceritatea personajului, nivelul de cultură la care a ajuns şi veridicitatea celor transmise la Iaşi.

Este greu să ne exprimăm dacă amănuntul construirii unei Catedrale în Făgăraş este expresia dorinţei populaţiei autohtone de a avea o catedrală – biserică de dimensiuni mai mari, eventual chiar şi sediul unui episcop. Dar faptul că aminteşte de ea este un amănunt extrem de preţios. Cert este că în 1937, anul expedierii scrisorii, românii din tot Ardealul depuneau eforturi imense pentru a-şi consolida stăpânirea dobândită prin sacrificiu pe 1 decembrie 1918, la fel ca şi făgărăşenii în capitala fostului judeţ Făgăraş. Altfel nu ne putem explica marele curaj al liseanului George Popa, acela de a vinde toată averea din Pojorta pentru a consolida comerţul românesc din Făgăraş, dominat până în 1920 de minoritarii etnici.

O scurtă privire istorică spre vechii „stăpâni ai Făgăraşului” ne arată de unde a plecat dorinţa românilor: calvinii unguri, în timpul dominaţiei lor în Făgăraş, şi-au construit o biserică de dimensiuni mari pentru anii 1600, cu episcop sau locţiitor de episcop, dar cu atribuţii de control şi misionari, chiar pe drumul ce ducea de la Sibiu la Făgăraş, relativ aproape de Cetate – există documente scrise care vorbesc de comunicarea pastorului calvin aflat în turnul bisericii cu principesele din cetate aflate în „Turnul principeselor”. Saşii evanghelici şi-au construit şi ei o biserică mare pentru secolul XVII, cu şcoală proprie şi chiar lângă „târgul oraşului”, adică în centru, la fel ca şi romano-catolicii maghiari şi saşi, cu o mănăstire grandioasă pentru epoca respectivă, ce servea ca şcoală, internat, spital şi farmacie, dar şi cu tunel subteran ce făcea o legătură secretă cu Cetatea Făgăraşului. Şi ea a fost construită în centrul oraşului, pe drumul de la Făgăraş la Braşov.

Motivele nerealizării „Catedralei ortodoxe” se pot găsi în multe privinţe, dintre care cele mai importante trebuiesc avute în vedere două: cel de-al doilea război mondial şi sărăcia cruntă a românilor din cauza consecințelor lui, iar apoi regimul comunist, care nu a îngăduit întru totul nevoia religioasă a omului.

 

Concluzie

Cu siguranţă că studierea mai amănunţită a trecutului întregii Ţări a Făgăraşului poate scoate la lumină detalii interesante, cum ar fi: cine au fost cu adevărat înaintaşii noştri; care au fost aspiraţiile lor; când s-a lansat ideea construirii unei Catedrale ortodoxe în Făgăraş, dacă exista sau nu un plan şi un arhitect, ce dimensiuni şi ce amplasament se dorea, ce s-a întâmplat cu banii dacă se făcea subscriere pentru construcţia ei; şi multe altele. Cu ajutorul lui Dumnezeu, timpul şi munca serioasă vor da mai multe răspunsuri.

Pr. Alexandru Socaciu – Veneţia de Jos

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 103, mai-iunie 2018

17 Iunie 2018 – Duminica a III-a după Rusalii – a reprezentat pentru comunitatea credincioșilor din Șercaia, Țara Făgărașului, o sărbătoare cu mai multe semnificații.

 

90 de ani de la sfințire

Mai întâi, pentru că anul acesta se împlinesc 90 de ani de la sfințirea celei de a treia biserici cu hramul „Sf. Nicolae”, ridicate în mod succesiv de locuitorii ortodocși din Șercaia de-a lungul timpului, ca recunoștință adusă sfântului pentru ocrotire și purtare de grijă, în vremuri încercate politic, social și confesional pentru ei. Actuala biserică va fi înălțată între 1925-1928, în mijlocul „Cartierului săsesc”, cartier în care românii ce locuiau „Peste vale” erau acceptați cu greu. A fost așezată în mijlocul unui parc cu brazi, nu departe de biserica evanghelică, locul în care va fi curs sângele soldaților veniți din Vechiul Regat pentru a elibera satul de sub stăpânirea austro-ungară, în 1916. După 2011, când în curtea bisericii credincioșii vor ridica și un monument întru cinstirea acestor eroi, biserica „Sf. Nicolae” va fi cunoscută și sub numele de ”biserica eroilor”.

 

Finalizarea lucrărilor

În al doilea rând, sărbătoarea de la Șercaia a fost importantă deoarece a fost binecuvântată strădania preotului paroh Lucian Streza și a credincioșilor de a dota parohia cu o Casă parohială și, totodată, cu un Centru social-cultural, indispensabil zilelor noastre în derularea activităților cultural-misionare, destinate diferitelor categorii de vârstă. În spațioasa clădire achiziționată de parohie în urmă cu aproape trei ani, a fost amenajată locuința parohului și a familiei sale, precum și sălile sociale împreună cu anexele: o sală multifuncțională (sală de mese, întâlniri catehetice, culturale și recreative), precum și un muzeu etnografic parohial (la etaj). Spațiile generoase adăpostesc deja, periodic, activități ce se organizează în parohie de doi ani, la evenimente precum: „Întâlnirea copiilor din Țara Făgărașului” (1 Iunie), „Ateliere de vacanță pentru copii”, „Sărbătoarea anuală a octogenarilor și nonagenarilor”, repetițiile corului parohial, agape frățești în sărbători etc. De asemenea, au fost amenajate și readuse la viață mai multe locuri de relaxare și meditație din curtea clădirii: un foișor, un mic parc cu brazi, spații verzi, locuri în care-și găsesc cu ușurință liniștea toți oaspeții Casei bisericii.

Începând cu anul acesta, eforturile pentru amenajarea unui muzeu parohial s-au concretizat prin colecționarea mai multor piese gospodărești vechi din localitate, cu ajutorul câtorva doamne din Comitetul parohial. Astfel, cu mult suflet au fost strânse și inventariate numeroase piese vestimentare vechi, aparținând costumului tradițional din localitate, dar și din alte zone, precum Bucovina, Moldova etc., de-acolo de unde s-au refugiat românii din calea vicisitudinilor, după instaurarea comunismului. De asemenea, muzeul adăpostește câteva fotografii foarte vechi, precum și piese din bucătăria arhaică a locuitorilor, cu semnificații (de exemplu, un vas de lemn în care toți locuitorii din cartierul românesc ”de peste vale” pisau în comun boabele de grâu pentru colivă).

Alte piese care intră în componența muzeului parohial amintesc de vechile ocupații ale românilor șercăieni: cultivarea cânepii, torsul lânii, țesutul pânzei de casă. Muzeul are în dotare și câteva piese aparținând comunității săsești, odinioară majoritară în localitate, precum o carte de biserică în limba germană, trei tăblii de lemn prin care se anunțau sașii între ei referitor la evenimentele vecinătăților, o mașină de cusut. Se are în vedere completarea colecției muzeale cu alte piese ce-și vor regăsi cu siguranță valoarea în spațiul amenajat de parohie, într-un întreg care să amintească locuitorilor în primul rând, dar și vizitatorilor veniți de mai departe, de originile, trecutul și caracterul oamenilor din Șercaia.

Pe lângă lucrările de amenajare a spațiului de locuit pentru familia preotului, a curții Casei parohiale, a Sălii sociale și a Muzeului, s-au realizat în scurta perioadă a celor aproape trei ani și lucrări de modernizare: racordare la sistemul de apă și canalizare, precum și refacerea instalației de apă și căldură.

În afară de entuziasm și susținere voluntară din partea credincioșilor, a Consiliului parohial, amplele lucrări au fost posibile datorită efortului material exclusiv al parohiei ortodoxe, fără nici o altă contribuție financiară. În acest fel, Dumnezeu a rânduit ca – după repetate încercări ce au început în perioada anilor interbelici, când localitatea era centru de plasă și o localitate reprezentativă a Județului Făgăraș, sediu al Protopopiatului „Oltul”, continuând cu perioada comunistă, apoi înfruntând perioada post-revoluție a retrocedărilor către biserica greco-catolică –, comunitatea ortodoxă să dispună de o Casă parohială, un Centru social-cultural modern, capabil să asigure derularea activităților catehetice, culturale și misionare ale Bisericii, în mod independent.

 

Vizită arhierească

Nu în ultimul rând, sărbătoarea din Duminica a III-a după Rusalii, din 17 iunie, a fost importantă pentru că a fost binecuvântată de prezența în mijlocul șercăienilor a Înaltpreasfințitului Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului. De dimineață, înalții oaspeți au fost întâmpinați în fața bisericii de credincioșii îmbrăcați în straie românești.

Înaltpreasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu protopopul de Fagaraș I, Marius Corlean, preotul paroh, alți preoți slujitori din parohiile Țării Făgărașului. Răspunsurile la liturghia arhierească au fost date de Corul mic al parohiei Șercaia, alcătuit preponderant din copii și tineri. Imnurile și pricesnele au fost intonate de Corul mare parohial, alcătuit din adulți. La slujbă au participat și un număr mare de credincioși veniți din parohii mai îndepărtate, chiar și din capitală, special pentru acest eveniment. Preotul paroh Lucian Streza a rostit în cadrul slujbei religioase un cuvânt în care a prezentat activitatea pastoral-misionară, administrativă și culturală realizată în ultimii ani în parohie, iar la final Înaltpreasfinția Sa Mitropolit Laurenţiu, l-a hirotesit iconom stavrofor. Ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit Evanghelia citită la Sfânta Liturghie, text scripturistic despre grijile vieții. De asemenea, ierarhul a oferit acte de cinstire Adunării şi Consiliului parohial, precum şi mai multor binefăcători.

Sărbătoarea a continuat cu sfințirea casei parohiale și a centrului social-cultural. Aici, înaltul ierarh a ținut din nou un scurt cuvânt în care și-a exprimat aprecierea față de efortul depus pentru edificarea unei parohii sănătoase în Țara Făgărașului. A subliniat, totodată, importanța dialogului care trebuie să existe între familia preotului și comunitate, transparența și devoțiunea care trebuie să caracterizeze această legătură, grija preotului și a familiei sale față de nevoile comunității, prin organizarea activităților catehetice, culturale, și educative.

Sărbătoarea s-a încheiat printr-o agapă frățească la care au fost invitați toți cei prezenți, care s-a dorit, în mod simbolic, o prelungire a comuniunii euharistice începute în biserică.

Peste tot și peste toate, să primim binecuvântarea lui Dumnezeu și să-I dăm slavă pentru toate cele ce ni le oferă, plăcute sau grele, spre mântuire toate. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Prof. Dana Streza

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 104, iulie-august 2018

Prima duminică după data de 1 iunie a fost numită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Duminica Părinţilor şi a Copiilor (Hotărârea nr. 629/2009), pentru a cultiva mai intens comuniunea de iubire şi respect dintre părinţi şi copii.

La biserica brâncovenească Sfântul Nicolae această zi a fost marcată prin prezența la Sfânta Liturghie a corului de copii, însoțiți de părinții și bunicii lor. Îndrumați de doamna Amalia Dragne, copiii au oferit comunității un buchet de cântece însoțite de limbaj mimico-gestual, având ca tematică familia.

La final, doamna preoteasă Natalia Corlean, coordonatoarea activităților de la Asociația „Doamna Maria Brâncoveanu”, le-a oferit copiilor daruri din partea asociației, însoțite și de cărți din partea Editurii Agaton, și anume volumele pentru copii: „Roadele Duhului – Bucuria” și „Roadele Duhului – Dragostea”.

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 104, iulie-august 2018

duminica p si a cDSCN8722 34387289_1954784887885145_4643509037441220608_n

 

 

Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a liturghisit marți, 29 mai, la Biserica „Sfântul Ioan Evanghelistul” a Liceului Teologic ortodox „Sfântul Constantin Brâncoveanu” din Făgăraș, cu ocazia sfârșitului de an școlar.

Ierarhul a liturghisit alături de protopopul de Făgăraș 1, Marius Corlean, de preotul Vasile Stan și de un sobor de preoți profesori ai liceului. În biserică, alături de doamna directoare a liceului, au fost prezenți absolvenții clasei a 12-a, care l-au avut ca diriginte pe părintele profesor Gheorghe Bica. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de un grup de elevi teologi condus de părintele profesor Gheorghe Malene.

Parafrazând un părinte profesor al Facultății de Teologie din Sibiu, PS Ilarion și-a început cuvântul de învățătură spunând că „tinerii sunt înfrumusețarea vieții și a neamului”. De la tineri se așteaptă să preia ceea ce au început înaintașii lor să construiască. „Căutați să învățați pentru că ce faceți acum este ca o temelie la o casă; dacă temelia este solidă, atunci casa nu poate fi dărâmată. Dacă voi căutați să vă îmbogățiți cu cunoștințe cât mai multe și temeinice, nu vă poate clinti nimeni din viața voastră, puteți să treceți mai ușor peste încercările vieții. Căutați cât mai mult să fiți aproape de Dumnezeu, pentru că fără Hristos nu putem face nimic”, a încheiat Părintele Episcop.

Părintele Gheorghe Bica a încheiat cu un cuvânt de mulțumire pentru cei patru ani de studiu, ani frumoși presărați cu foarte multe bucurii, dar și cu ispite, menționând și realizările pe plan educativ. Părintele a mulțumit profesorilor care au contribuit la formarea tinerilor și de asemenea Preasfințitului Ilarion pentru prezența sa în mijlocul elevilor absolvenți.

Părintele Episcop a miruit și a împărțit iconițe tuturor, iar la final a făcut o fotografie de grup alături de toți tinerii seminariști prezenți.

Ierodiacon Ciprian Păsărică, http://www.mitropolia-ardealului.ro

IMG_7435