Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pomeniri’

Doi ierarhi, 17 preoţi şi patru diaconi au slujit la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în ziua în care s-au împlinit opt ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Teofil Părăian, anume 29 octombrie. Pentru ucenicii părintelui Teofil, ca şi pentru cei care s-au folosit de sfaturile sale lăsate moştenire prin cărţi şi prin cuvinte de suflet folositoare, ziua aceasta a fost una de un real folos duhovnicesc, o sărbătoare a bucuriei care aduce bucurie şi mângâiere.

Preasfinţitul Ilarion Făgărăşeanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în cuvântul de mulţumire amintea că „ne aflăm cu toţii în raza de bucurie a Părintelui Teofil având binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu. Pentru fiecare dintre noi s-au potrivit îndemnurile, poveţele şi programul duhovnicesc pe care îl promova Părintele Teofil. Un mare duhovnic are mari ucenici, iar noi toţi care ne rugăm pentru sfinţia sa, fie în mănăstirea în care a vieţuit, fie acolo unde se află ucenici de-ai săi care n-au putut fi cu noi, arătăm prin ceea ce am devenit cu ajutorul său ce rol mare a avut activitatea sa în mijlocul nostru”. Tot Preasfinţitul Părinte Ilarion a reamintit mulţimilor de credincioşi poveţe ale Părintelui, subliniind importanţa cuvintelor şi îndemnurilor sale, dincolo de personalitatea sa.

În predica sa, Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, un ucenic apropiat al Părintelui Teofil, sublinia faptul că atât în pericopa duminicii, cât şi în activitatea şi în poveţele Părintelui, se pot observa urmele harului şi binecuvântările lui Dumnezeu. „De aceea, pentru a fi vrednici de ele este nevoie să fim oameni vii, atât arhierei şi preoţi, cât şi credincioşi, pentru ca binele să se înmulţească şi răul să se risipească. Hristos a alungat răul din femeia bolnavă şi din viaţa lui Iair, Părintele duhovnic Teofil s-a nevoit să-i deprindă pe oameni cu harul şi cu darurile lui Dumnezeu din efortul duhovnicesc, uneori anevoios şi greu de primit; numai în ascultare şi în perseverenţă în bine se primeşte pacea şi bucuria şi, mai ales, împărăţia lui Dumnezeu.” – a mai spus ierarhul.

După slujba parastasului, ierarhii, preoţii şi credincioşii au mers la mormântul Părintelui Teofil din incinta mănăstirii pentru a rosti rugăciunile parastasului rânduite de Biserică. La final părintele stareţ, arhimandritul Atanasie Roman, plin de recunoştinţă pentru toţi cei care s-au ostenit să vină până la mănăstire din diferite colţuri ale ţării şi din toată Ţara Făgăraşului, a mulţumit tuturor invitându-i în trapeza mănăstirii pentru a gusta din roadele pregătite, dar şi pentru a depăna amintiri legate de cel ce a rămas, iată, viu în viaţa tuturor şi în conştiinţa populară.

Pr Alexandru Socaciu – Veneţia de Jos

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 100, noiembrie-decembrie 2017

parastas3

+++

Dacă nu te rezolvi pe tine însuţi, nu rezolvi nimic

La Spovedanie, facem cam greu abstracţie de noi, cei de demult, pentru că nu putem să ne desprindem de noi înşine. Nu ne putem smulge din noi. Oamenii cred că dacă-şi schimbă locul – şi mulţi călugări zic că se duc la altă mănăstire – îşi rezolvă cumva lucrurile. Nu-i adevărat! Până nu te rezolvi pe tine însuţi, ca să poţi fi bun oriunde, nu eşti rezolvat. Eşti, eventual, în situaţia de a nu-ţi mai putea da seama de anumite porniri ale tale, pentru că nu te mai zădărăște nimeni acolo. Se zice că un călugăr era într-o mănăstire şi era tot nemulţumit. Se gândea să plece undeva. S-a apucat el să-şi facă bagajele şi a văzut că-şi mai face unul bagajele pe lângă el. Şi îl întreabă: „Tu cine eşti?”, iar acela îi răspunde: „Eu sunt vrăjmaşul, mă duc înaintea ta acolo unde vrei tu să te muţi şi te aştept acolo”. Aşa că e o prezentare plastică a unei realităţi: nu te poţi desprinde de tine însuţi!

Totdeauna unde te duci eşti acela de unde ai plecat! Or, la Spovedanie se încearcă desprinderea aceasta de un trecut negativ, dacă bineînţeles eşti pornit pentru treaba aceasta. Dacă nu eşti pornit, te spovedeşti şi tot nespovedit eşti până la urmă. Ceea ce este greu din partea noastră, a duhovnicilor, şi este greu şi pentru credincioşi, este faptul că noi nu le putem da şi puterea să se desprindă de răutăţile lor. Noi le dăm metode, le spunem ce au de făcut, cum să ocolească pricinile păcatelor, dar oamenii tot la puterile lor rămân. E nevoie a se angaja hotărâţi într-o viaţă în care să nu-i mai clintească nimeni din bine.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni)

 

Ce înseamnă să iubeşti?

Noi ne întrebăm mereu: Oare postesc destul? Oare mă rog destul? Oare n-ar mai trebui să adaug ceva metanii? Oare îmi primeşte Dumnezeu ostenelile? Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr?

Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.

Cea mai mare şi cea dintâi poruncă după iubirea faţă de Dumnezeu este iubirea faţă de aproapele. Cât ne gândim la aceasta, cât ne silim să realizăm ceea ce încă n-am realizat? Şi poate că de aceea este important să zicem mereu: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, pe mine care nu iubesc, pe mine care nu mă interesez, pe mine care nu caut binele altora, pe mine care sunt nepăsător faţă de alţii.

(Arhimandritul Teofil Părăian „Gândiţi frumos”)

 

Reclame

Read Full Post »

La Mănăstirea Brâncoveanu Părintele Teofil Părăian a fost pomenit duminică, 30 octombrie, de un frumos sobor de episcopi, preoţi şi diaconi, înconjuraţi de câteva sute de credincioşi, printre care foarte mulţi tineri.

 

Părintele Teofil a vieţuit în mănăstirea de la Sâmbăta de Sus peste o jumătate de veac, răspândind bucurie tuturor celor ce erau dornici de ea. Doar aşa se explică de ce a adunat atât de multă lume la pomenirea sa, deşi s-au scurs şapte ani de la plecarea sa la Domnul. „Cu siguranţă că pe noi pe toţi duhul de bucurie al părintelui ne-a adunat aici. Suntem convinşi că misiunea părintelui Teofil din timpul vieţii sale lumeşti nu a rămas fără ecouri, căci iată că sunteţi aici peste 200 de tineri, fără a mai pomeni numărul celorlalţi credincioşi”, spunea Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, în predica sa.

Alături de Preasfinţitul Părinte Sofian, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită de Preasfinţitul Ilarion Făgărăşeanul şi de părintele egumen al mănăstirii sâmbetene, Protosinghelul Atanasie Roman, înconjuraţi de 20 de preoţi şi diaconi din toate colţurile ţării –Alba Iulia, Târgu Mureş, Sighişoara, Timişoara, Târgu Neamţ, Braşov, Buzău sau Făgăraş. Apoi soborul a săvârşit slujba de pomenire a Părintelui Teofil, a părinţilor săi şi a celor 64 de tineri decedaţi în urma incendiului din clubul Colectiv. Răspunsurile la strană au fost date înălţător de corul Organizaţiei Tinerilor din Sibiu.

După slujba parastasului, toţi cei prezenţi au făcut o procesiune până la mormântul Părintelui Teofil, fiecare reiterând în inimă crâmpeie din viaţa vrednicului slujitor al Tainelor dumnezeieşti şi al oamenilor. „Nu mi-l pot imagina pe Părintele Teofil altfel de cum a fost: bucuros de oameni, fericit că poate fi de folos, neobosit în a transimite cuvintele mântuitoare celor ce erau dornici de a le primi, sârguitor în a se apropia tot mai mult de Dumnezeu, punctual, sistematic, aşezat în gânduri şi hotărâri, vrednic de haina călugăriei”, spunea la finalul slujbei de pomenire Preasfinţitul Părinte Ilarion Făgăraşeanul, un apropiat colaborator al părintelui Teofil, al cărui stareţ a fost peste 25 de ani.

După agapa oferită de mănăstire, în aula Academiei Preasfinţitul Sofian, părintele Sabin Vodă de la Alba Iulia, realizator de programe religioase la radio, dar şi Părintele Iustin, stareţul Mănăstirii Oaşa, au vorbit celor 200 de tineri prezenţi despre viaţa Părintelui Teofil, împărtăşind întâmplări hazlii şi îndemnuri de suflet folositoare rămase de la cel numit pe bună dreptate Părintele bucuriei.

Cred că nu greşim dacă spunem că, deşi au trecut şapte ani de la despărţirea efemeră de duhovnicul de la Sâmbăta, Părintele Teofil trăieşte încă şi în această lume, prin cei care l-au cunoscut şi nu l-au uitat, îi urmează îndemnurile şi încearcă să-i împlinească cuvântul. Deşi a fost un om fără vedere trupească, a fost un preot plin de lumină, care a luminat pe mulţi şi care încă mai luminează prin cei pe care i-a îndrumat.

Pr. Alexandru Socaciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 94, noiembrie-decembrie 2016

Foto: Mitropolia Ardealului

Read Full Post »

Ziua închinată pomenirii Sfintei Anastasia Romana, ocrotitoare a mănăstirii de la Şinca Nouă, este şi ziua de pomenire a plecării părintelui Teofil Părăian la Domnul. Aşa că nota atmosferei pe care a dat-o evenimentului părintele stareţ Matei, ucenic al Părintelui Teofil, a fost marcată de amintirea Părintelui bucuriei.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de preoţi din întreaga zonă. Răspunsurile la strană au fost date de corul din Şinca Nouă, secondat pe alocuri de diaconul Mihail Bucă, protopsaltul catedralei patriarhale din Bucureşti, a cărui vizită surpriză  a adus multă bucurie. Ziua friguroasă ne-a ţinut la foc inimile, încălzite pentru mulţi din cei prezenţi cu Trupul şi Sângele Domnului primit în Sfânta Împărtăşanie.

Părintele Teofil, cel care a marcat viaţa spirituală a Ţării Făgăraşului, a fost pomenit la 7 ani de la mutarea sa „în braţele Domnului” în slujba parastasului. Tot în cadrul acesteia au fost pomeniţi şi tinerii morţi în incendiul din Colectiv, la un an de la tragicul eveniment.

Şi agapa găzduită cu multă generozitate de comunitatea locală în Căminul cultural din sat a purtat amprenta Părintelui Teofil. Pe scenă a avut loc un spectacol inedit. Un grup de copii din Braşov au jucat o scenetă despre viaţa Părintelui, scrisă şi pusă în scenă de Andreea Gurguiatu, artist liric la Opera Braşov. Replicile şi interpretarea copiilor au adus lacrimi de emoţie în ochii celor care îl au în inimă pe Părintele Teofil cel luminos, care ştia atât de bine să fie răspânditor al Bucuriei.

Natalia Corlean, Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 94, noiembrie-decembrie 2016

Read Full Post »

La Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, praznicul Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul a adunat numeroşi pelerini veniţi din toate colţurile ţării pentru a se ruga şi pentru a-l omagia pe Mitropolitul Antonie Plămădeală, la 10 ani de la trecerea sa la Domnul. Sfânta Liturghie a fost oficiată la altarul din pădurea aflată în apropierea mănăstirii de un sobor de arhierei condus de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Alături de ierarhul de la Sibiu au liturghisit Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, şi Preasfinţitul Ilarion, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

În soborul slujitor s-au aflat ieromonahi, preoţi din Sibiu şi alte localităţi, parohul din localitatea Stolniceni din Republica Moldova, satul natal al Mitropolitului Antonie Plămădeală, iar răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Sfântul Andrei Şaguna”, condus de drd. Adrian Dobreanu.

Cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie a fost rostit de PS Episcop Visarion, care a prezentat viaţa şi misiunea Sfântului Prooroc Ioan, cel care este cunoscut ca ultimul profet al Vechiului Testament şi Înaintemergătorul Mântuitorului Iisus Hristos.

La finalul Sfintei Liturghii, IPS Arhiepiscop Casian a rostit un cuvânt de omagiu adus Mitropolitului Antonie Plămădeală, amintind credincioşilor atât viaţa sa plină de încercări, cât şi marile realizări pe plan cultural, pastoral-misionar şi administrativ. „Promotor al cuvântului înmiresmat din Sfintele Scripturi, din vieţile Sfinţilor şi ale Sfinţilor Părinţi, tâlcuindu-ne mereu şi actualizându-ne mereu Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, prin viaţa lui, prin Sfânta Biserică şi tezaurul ei de credinţă, de cultură, de filantropie şi de solidaritate, a promovat valoarea sufletească, culturală şi, mai presus de toate, valoarea omului fidel Bisericii şi neamului, pentru a trăi şi după moarte”, a spus IPS Arhiepiscop Casian.

Slujba de pomenire a fost oficiată la mormântul Mitropolitului Antonie Plămădeală, în prezenţa singurului frate rămas în viaţă, Mihai Plămădeală, a rudelor şi celor care i-au fost aproape în momente importante din viaţa sa.

Ziarullumina.ro

Foto: mitropolia-ardealului.ro

Read Full Post »

În Duminica prăznuirii Sfintei Ecaterina, 25 noiembrie, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu a slujit Sfânta Liturghie în localitatea natală Sâmbăta de Sus, în parohia „Răsăriteană”. Din soborul preoţilor slujitori au făcut parte cei doi protopopi de Făgăraş, Pr. Marcel Dobrea şi Pr. Ion Tărcuţă, pr. paroh Marcel Ivaşcu şi alţi preoţi din împrejurimi, iar răspunsurile la strană au fost date de corul bisericii.

După Sfânta Liturghie, Părintele mitropolit a oficiat slujba parastasului pentru membrii familiei sale trecuţi la cele veşnice. „Aici, în această biserică, am fost botezat, iar în acest cimitir sunt îngropaţi toţi cei dragi ai noştri” – a spus după comemorare Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, pentru Trinitas TV.

În aceeaşi zi, ierarhul a oficiat în Lisa Taina Sfântului Maslu, precum şi o slujbă de pomenire pentru Părintele Arsenie Boca, organizată anual de familii de liseni în preajma zilei de 28 noiembrie.

liturghiesambatadesus,25.11.2012089

Read Full Post »

De Înălţarea Domnului, pe 24 mai, în toate catedralele, bisericile şi mănăstirile ortodoxe din ţară şi străinătate au fost pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români. Este Ziua Eroilor din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român. Poporul care are sfinţi şi eroi este un popor care s-a luptat în istorie. Lupta duhovnicească a cuvioşilor, a sfinţilor părinţi, a martirilor şi a tuturor sfinţilor, a avut ca rodire de la Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt, înălţarea lor în Împărăţia Cerurilor. Prin analogie, eroii neamului românesc care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, se înalţă în demnitate în faţa lui Hristos.

În această zi de praznic, slujbe de pomenire sunt oficiate după Sfânta Liturghie la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului. Un astfel de act de cinstire şi recunoştinţă faţă de eroii Ţării Făgăraşului s-a petrecut şi în urbea noastră începând cu ora 12:30, când clopotele bisericilor au marcat începerea ceremonialului. Faţă de anii trecuţi, acesta s-a desfăşurat pe locul unde se va ridica viitorul monument închinat eroilor din părţile Făgăraşului şi care va fi amplasat în apropierea altarului catedralei. După salutul drapelului şi intonarea imnului de stat, au luat cuvântul domnul Titus Oană, din partea veteranilor de război, apoi părintele protopop Marcel Dobrea şi, în final, domnul Sorin Mănduc, primarul oraşului.

A urmat slujba de pomenire a eroilor, săvârşită de către preoţii făgărăşeni, în cadrul căreia s-a binecuvântat şi locul, marcat cu o cruce, unde se va înălţa monumentul. După slujbă, pe acordurile Imnului Eroilor, s-au depus coroane de flori. Festivitatea s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare constituită din militari ai Centrului de Instruire pentru Infanterie.

Cu gândul şi amintirea acestui eveniment, putem spune că pomenirea aceasta este o datorie din partea noastră ca recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru jertfelnicia celor care s-au luptat pentru apărarea patriei strămoşeşti, pentru libertatea şi demnitatea poporului român – daruri sfinte, dumnezeieşti.

Pr. militar Gherasim Frăţilă

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 65 – iunie 2012

Read Full Post »

La Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus a avut loc, pe 23 octombrie, slujba parastasului de 2 ani pentru pomenirea Părintelui Teofil Părăian. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului. Răspunsurile la strană au fost date de corul de seminarişti ai Liceului ortodox „Constantin Brâncoveanu” din Făgăraş, condus de domnul profesor Gheorghe Malene.

În cuvântul său de învăţătură, PS Sofian ne-a spus că, aşa cum în Evanghelia citită Domnul Hristos i-a alungat pe draci din omul cel demonizat, Părintele Teofil zicea că atunci când va merge în rai, Domnul Hristos îi va alunga pe draci şi toţi vor fugi şi din calea lui. PS Sofian, cândva ucenic de chilie al Părintelui Teofil, ni l-a adus din nou în faţa ochilor sufleteşti pe Părintele, reamintindu-ne de lucrarea lui aici, pe pământ, şi de încredinţarea pe care nu se sfia Părintele să ne-o facă, că se va duce la Domnul.

După parastas şi trisaghionul săvârşit la mormânt, părintele stareţ – arhimandritul Ilarion Urs, i-a invitat pe toţi cei prezenţi la agapa oferită de obştea monahală cu ajutorul studenţilor din ASCOR, în trapeza mănăstirii.

O altă pomenire a avut loc şi pe 29 octombrie, când câteva sute de prieteni ai Părintelui Teofil au venit din toată ţara pentru a-şi aduce aminte de „Părintele bucuriei” în jurul mormântului său. Cu acest prilej, chipul luminos al Părintelui a fost evocat de: părintele Mihail Bobârnat de la Mănăstirea Brâncoveanu, ultimul ucenic de chilie al Părintelui, părintele Ioan Gânscă din Cluj şi părintele Sabin Vodă din Alba Iulia, care a prezentat ultimul CD editat la Editura Reîntregirea, ce cuprinde un dialog cu PS Sofian Braşoveanul despre viaţa şi lucrarea Părintelui Teofil, intitulat: „Părintele Teofil cel din inima mea“.

 

Reîntâlnire cu Părintele Teofil „aşezat în ceruri, în Hristos Iisus”

A mai trecut un an, al doilea, de când Părintele Teofil s-a „aşezat în ceruri, în Hristos Iisus”, cum zicea Apostolul de la Sf. Liturghie din duminica în care s-a făcut parastasul la mănăstire. Primisem îndemn de la o prietenă, care n-a putut veni, să mă rog la Părintele şi pentru ea. Şi m-am tot gândit cum m-aş putea ruga… L-am întrebat şi pe părintele Matei, cum face dânsul?… Şi mi-a zis că de fiecare dată când îi face o vizită Părintelui, spune o rugăciune: „Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.” Şi apoi îi povesteşte tot ce s-a mai întâmplat între timp. Cu gândul ăsta m-am dus şi eu. După parastas, m-am tot învârtit pe lângă mormânt, să-l prind pe Părintele „disponibil” doar pentru mine. Ca de obicei, nu mi-a trecut prin minte c-ar putea fi obosit până-mi vine şi mie rândul la… „spovedit”. Căci i-am spus până la urmă ce i-aş fi spus la spovedanie. Şi a fost aşa de bine! Am primit de la Părintele şi pace, şi bucurie, dar mai ales îndemn spre înmulţirea credinţei. M-am întors de la Sâmbăta cu gând să-i studiez cărţile – pe care le pusesem deoparte în bibliotecă, căci uitasem că Părintele ne sfătuia să pornim de la concluziile la care ajunsese sfinţia sa – şi să caut să fac faptele credinţei spre care ne îndemna mereu: „fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.”

Mădălina Matic

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 58 – noiembrie 2011

Read Full Post »