Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Şinca Nouă’

Ziua închinată pomenirii Sfintei Anastasia Romana, ocrotitoare a mănăstirii de la Şinca Nouă, este şi ziua de pomenire a plecării părintelui Teofil Părăian la Domnul. Aşa că nota atmosferei pe care a dat-o evenimentului părintele stareţ Matei, ucenic al Părintelui Teofil, a fost marcată de amintirea Părintelui bucuriei.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de preoţi din întreaga zonă. Răspunsurile la strană au fost date de corul din Şinca Nouă, secondat pe alocuri de diaconul Mihail Bucă, protopsaltul catedralei patriarhale din Bucureşti, a cărui vizită surpriză  a adus multă bucurie. Ziua friguroasă ne-a ţinut la foc inimile, încălzite pentru mulţi din cei prezenţi cu Trupul şi Sângele Domnului primit în Sfânta Împărtăşanie.

Părintele Teofil, cel care a marcat viaţa spirituală a Ţării Făgăraşului, a fost pomenit la 7 ani de la mutarea sa „în braţele Domnului” în slujba parastasului. Tot în cadrul acesteia au fost pomeniţi şi tinerii morţi în incendiul din Colectiv, la un an de la tragicul eveniment.

Şi agapa găzduită cu multă generozitate de comunitatea locală în Căminul cultural din sat a purtat amprenta Părintelui Teofil. Pe scenă a avut loc un spectacol inedit. Un grup de copii din Braşov au jucat o scenetă despre viaţa Părintelui, scrisă şi pusă în scenă de Andreea Gurguiatu, artist liric la Opera Braşov. Replicile şi interpretarea copiilor au adus lacrimi de emoţie în ochii celor care îl au în inimă pe Părintele Teofil cel luminos, care ştia atât de bine să fie răspânditor al Bucuriei.

Natalia Corlean, Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 94, noiembrie-decembrie 2016

Read Full Post »

Duminica Sfinților Români este hramul Mănăstirii Șinca Nouă. E un hram mai rar întâlnit, dar atât de profund ca și semnificație. Sărbătoarea a început cu privegherea din ajun: slujbă de noapte la lumina lumânărilor, pace, rugăciune, bucurie. Cei care s-au apropiat de sfinții români cu inima deschisă, pot depune mărturie că ei dau bucurii care luminează până în adâncul sufletului. Singura condiție este să vrei să te conectezi la acest izvor de binecuvântare a neamului.

La priveghere, nu am fost lipsiți nici de comuniunea fraților. La granița dintre Vecernie și Utrenie, pauza pregătită în stil atonit la trapeza mănăstirii ne dă un prilej de întâlnire și îmbrățișare cu cei cunoscuți. Ne împrospătăm energia trupească și sufletească prin cateva cuvinte și o gustare binevenită: biscuiți cu semințe, cafea și apă. Zăbovim doar cât să ne întărim și să ne adâncim în noapte continuând privegherea, la care răspunsurile sunt date de grupul psaltic „Sf. Sebastian” din Brașov.

A doua zi a început în explozia luminii solare cu sfințirea apei și a continuat cu primirea Preasfințitului Ilarion Făgărășanul, proaspăt ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Era de fapt prima sa Sfântă Liturghie oficiată ca ierarh în afara mănăstirii de la Sâmbăta. Frumoasă rânduială dumnezeiască am văzut în această primă slujire a ierarhului tocmai la Șinca Nouă, acest „pui” al Mănăstirii Brâncoveanu. Și am asistat la o frumoasă întâlnire între Părintele stareț Matei, născut și crescut ca și călugăr la Sâmbăta, și Preasfințitul Ilarion, vechi viețuitor și apoi stareț al mănăstirii.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul a vorbit despre sensul Duminicii Sfinților Români și multitudinea de modele pe care le avem în neamul nostru. Iar Părintele Matei i-a pomenit pe cei care au contribuit la devenirea noastră în credință: duhovnici, părinți, bunici sau oameni duhovnicești care ne-au influențat viața și ne-au întărit pe Cale. Asta pentru că sărbătoarea Sfinților români a fost instituită mai ales pentru cei pe care nu îi avem în calendar, dar sunt sfinți în inimile noastre.

Praznicul s-a încheiat într-o mare întâlnire a celor prezenți, cu agapa servită la căminul cultural din sat, pregătită de obște și de comunitatea credincioșilor apropiați mănăstirii.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 86, iulie-august 2015

Read Full Post »

DOrtodoxiei Sinca Noua site

Prima zi de primăvară, 1 martie, a fost şi prima duminică a Sfântului Post, Duminica Ortodoxiei – ziua prăznuirii biruinţei dreptei credinţe asupra ereziilor şi restabilirii cultului icoanelor. Ca în fiecare an, am oficiat în biserică cele rânduite. După otpustul Sfintei Liturghii s-a dat citire cuvântului pastoral primit de la Sfântul Sinod al Bisericii noastre din care ne-am reamintit istoria şi rostul acestui praznic, precum şi rolul icoanelor în dreapta cinstire adusă de noi lui Dumnezeu: ,,Sfintele icoane sunt pentru noi, creştinii, adevărate „ferestre spre cer” prin care noi privim spre Dumnezeu şi spre lumea nevăzută şi prin care El priveşte spre noi cu dragoste şi cu bunătate. Prin ele noi primim bucuria vederii duhovniceşti, vederea cerurilor deschise promise de Mântuitorul chiar în Evanghelia zilei de astăzi: „De acum veţi vedea cerul deschizându-se” (Ioan 1,51). (…) Îndepărtarea omului de Dumnezeu şi izolarea sa de semeni îl conduc către materialism pătimaş şi consumism fără măsură ca moduri de trăire, alterând viaţa spirituală a omului, care trebuie să aibă, mereu, ca model de viaţă iubirea smerită a Preasfintei Treimi. Stăruirea în dreapta credinţă (ortodoxia) şi în dreapta făptuire (ortopraxia) sunt principalele condiţii de creştere duhovnicească a omului, de creştere în asemănarea cu Dumnezeu cel Sfânt şi Bun. Credinţa omului este strâns legată de făptuirea binelui; adică, întrucât avem dreapta credinţă trebuie să o şi mărturisim necontenit prin dreapta vieţuire şi prin faptele bune.”

Părintele stareţ Matei, anticipând îndemnul de a ne apropia împreună de Dumnezeu nu doar prin dreapta credinţă ci şi prin dreapta făptuire, a avut iniţiativa organizării unei procesiuni cu sfintele icoane. Spre bucuria noastră, a preoţilor din comuna Şinca Nouă, un mare număr de credincioşi de toate vârstele, localnici dar şi din alte părţi, au răspuns chemării.

La ora 13.30 obştea mânăstirii cu cei care au participat acolo la Sfânta Liturghie au pornit, după o scurtă rugăciune, de la intrarea în sat spre centrul satului. În centru i-am aşteptat noi, cei care am fost la biserica din sat. Împreună am mai făcut o scurtă rugăciune, apoi am plecat spre următorul punct de întâlnire, unde ajunseseră părintele Costel din Paltin cu credincioşii săi şi cu sătenii noştri din zona respectivă. Din nou s-a făcut o scurtă rugăciune şi toată adunarea a pornit spre biserică pe drumul principal. Drumul a fost deschis de echipajul lucrătorilor postului de poliţie Şinca Nouă. În fruntea coloanei au mers cei doi purtători de drapel, apoi noi, preoţii slujitori, urmaţi de primarul comunei noastre, Dumitru Flucuş, împreună cu mulţi credincioşi îmbrăcaţi de sărbătoare în port românesc şi ceilalţi participanţi, toţi purtând icoanele la piept. S-a cântat la unison ,,Sfinte Dumnezeule…’’, iar în dreptul troiţelor s-a cântat Troparul Sfintei Cruci şi s-au rostit ectenii.

Ajunşi în faţa bisericii, a fost oficiată Rânduiala de rugăciune la Duminica Ortodoxiei, apoi Sfinţirea apei, cu care au fost stropite icoanele şi toţi credincioşii. Am intrat în biserică, unde am săvârşit Taina Sfântului Maslu, părintele stareţ rostind şi un cuvânt de învăţătură, în care a menţionat că evenimentul de azi va deveni, cu ajutorul Domnului, tradiţie.

La două zile după Duminica Ortodoxiei, pe 3 martie, ne-am adus aminte de vrednicul de pomenire Părinte Teofil, cu ocazia zilei sale de naştere. Mi-am amintit cuvântul său imperativ, adresat în anul 2004 credincioşilor din Şinca Nouă: „SĂ NE ŢINEM CREDINŢA!” – arătând că aceasta este o datorie sacră faţă de strămoşi a fiecărui şincan.

Mă stăpâneşte încă bucuria acelor momente şi-mi permit să adresez credincioşilor noştri şi tuturor credincioşilor, parafrazând pe părintele Teofil, îndemnul: ,,SĂ NE TRĂIM CREDINŢA!’’. Doamne, ajută!

Pr. Sorin Suciu, Şinca Nouă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 84, martie-aprilie 2015

Read Full Post »

În luna octombrie, făgărăşenii au avut prilejul de a participa la un eveniment istoric. După mai bine de 300 de ani, cel căruia ortodocşii din Ţara Făgăraşului îi datorează enorm, Sfântul Constantin Brâncoveanu, a revenit pe meleagurile noastre. Racla cu sfintele sale moaşte a fost adusă sâmbătă, 4 octombrie, la Făgăraş, şi duminică, 5 octombrie, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Primit ca un demnitar

Făgărăşenii l-au aşteptat pe domnitor la intrarea pe strada care de anul acesta îi poartă numele (fosta Tudor Vladimirescu), strada pe care şi sfântul voievod a păşit adesea. Delegaţia care a însoţit sfintele moaşte aduse de la biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti a fost întâmpinată de Înaltpreasfinţitul Ioan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Andrei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreună cu un sobor mare de protopopi, preoţi din toată Ţara Făgăraşului şi toţi cei care au dorit să fie prezenţi la acest moment emoţionant. Domnitorul a fost întâmpinat cu onoruri militare, ca un demnitar de stat, iar apoi racla, purtată de câţiva monahi, a fost dusă în procesiune la biserica brâncovenească Sf. Nicolae, pe acordurile fanfarei din Şinca Nouă.

Un cadou nepreţuit

Sfintele moaşte au fost aşezate pe un baldachin special amenajat lângă biserică, domnitorul fiind străjuit de doi soldaţi din Garda de Onoare. Pe scena alăturată a fost oficiat mai întâi o slujbă de mulţumire, după care Preasfinţitul Varlaam, Episcop vicar patriarhal, a transmis făgărăşenilor binecuvântarea Părintelui patriarh Daniel şi a vorbit despre Sfinţii Brâncoveni: Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu a fost foarte legat de Transilvania. A avut proprietăţi aici înainte de a ajunge domn al Ţării Româneşti, iar la 10 ani de la urcarea sa pe tronul acestei ţări a ctitorit aici, la Făgăraş, această frumoasă biserică, care de peste 300 de ani reprezintă inima Ortodoxiei în această zonă. A ridicat, însă, aici şi cunoscuta mănăstire de la Sâmbăta de Sus. De aceea, astăzi, pentru obştea creştină ortodoxă din Făgăraş este o sărbătoare de mare importanţă, de mare însemnătate duhovnicească şi un moment cu adevărat istoric.“ PS Varlaam a încredinţat apoi celor doi preoţi parohi, Pr. Protopop Marcel Dobrea şi Pr. Ioan Dincă, din partea Părintelui patriarh, o icoană cu Sfinţii Martiri Brâncoveni în care se află un fragment din moaştele domnitorului. Aceasta va rămâne ca binecuvântare permanentă pentru făgărăşeni, în ctitoria brâncovenească din oraş.

O zi extraordinară

A urmat cuvântul Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, extrem de emoţionat de aceste momente impresionante ale întâlnirii cu Voievodul Martir. „Mai întâi lăsaţi-mă să plâng… Pentru că Brâncoveanu se întoarce, după 300 de ani, acasă…”, a spus Părintele episcop, cu vocea tremurând de emoţie şi lacrimi.

Mesajul de binecuvântare al Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a fost transmis de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul.

Slujbele închinate Sfinţilor Brâncoveni au continuat pe tot parcursul zilei, răspunsurile la strană fiind date mai întâi de elevii Liceului ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu din Făgăraş, condus de prof. dr. Gheorghe Malene, apoi de preoţii din Ţara Făgăraşului.

Pelerinii au sosit necontenit până în jurul orei 18. La acest ceas de seară, Preasfinţitul Varlaam a ţinut un cuvânt de mulţumire pelerinilor şi organizatorilor. Apoi racla cu sfintele moaşte, însoţită de delegaţia bucureşteană, s-a îndreptat către cealaltă ctitorie brâncovenească din Ţara Făgăraşului, mănăstirea de la Sâmbăta de Sus.

Un loc pentru întărirea Ortodoxiei făgărăşene

La Mănăstirea Brâncoveanu, delegaţia a fost întâmpinată de un sobor de arhierei şi preoţi condus de Patriarhul României. După oficierea unui Te Deum, Părintele Patriarh Daniel a vorbit despre importanţa ctitoriei brâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus pentru trecutul şi prezentul credincioşilor ortodocşi din Transilvania. „Această seară este o seară binecuvântată de Dumnezeu pentru că în seara aceasta ctitorul mănăstirii de aici, de la Sâmbăta de Sus, a venit acasă. Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu a ctitorit această mănăstire din Transilvania, deşi era domnitor al Ţării Româneşti. A ctitorit-o pe o proprietate a sa pentru a păzi, a întări şi a promova Ortodoxia românească. Mănăstirea aceasta a fost în timpul său nu numai un loc de reculegere, de rugăciune şi de meditaţie, ci şi un loc în care credinţa ortodoxă s-a păstrat şi s-a transmis prin carte tipărită şi prin formarea preoţilor slujitori, care erau atât de necesari în Transilvania.“

În cuvântul de bun venit, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu şi-a exprimat bucuria şi recunoştinţa pentru trăirea unui asemenea moment de maximă importanţă:„Este un eveniment pe care noi îl vom reţine în istoria acestei mănăstiri, în istoria Ţării Făgăraşului, în istoria «Bisericii Sfântul Nicolae» din Făgăraş şi nu numai. Bucuria aceasta s-a făcut spre slava lui Dumnezeu şi spre întărirea credinţei noastre.“

A doua zi, Sfânta Liturghie a fost oficiată la altarul de vară al mănăstirii, în prezenţa a sute de pelerini. La final, Părintele Patriarh a oferit şi mănăstirii o icoană a Sfinţilor Martiri Brâncoveni cu o părticică din sfintele moaşte ale Voievodului.

Pe tot parcursul zilei racla cu sfintele moaşte a fost aşezată spre închinare în foişorul din curtea mănăstirii. A doua zi, luni dimineaţa, racla s-a întors la Bucureşti, lăsând în urmă mii de suflete bucuroase de revenirea Sfântului Constantin Vodă Brâncoveanu în Ţara Făgăraşului şi de întâlnirea cu cel care a adus una din cele mai mari jertfe ale Neamului românesc.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 82, noiembrie-decembrie 2014

Organizatori şi colaboratori

Arhiepiscopia Sibiului, Protopopiatele ortodoxe Făgăraş I şi II, Mănăstirea Brâncoveanu, Jandarmeria Braşov şi Detaşamentul de Jandarmi Făgăraş, Liceul ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu”, Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de MunteConstantin Brâncoveanu” Făgăraş, Primăria Făgăraş, Serviciul de Ambulanţă Braşov prin microstaţia Făgăraş, Detaşamentul de pompieri Făgăraş, Serele Beltechi Viştea de Sus

Read Full Post »

Începutul învăluie în noutate. Noul conferă frumuseţe prin prospeţimea vieţii care se înfiripă în lucrul născut. Gingăşia, puritatea şi bucuria sunt atribute atât ale noului, cât şi ale sfinţeniei. Căci nimic nu poate fi nou dacă nu este în acelaşi timp sfânt, nimic nu poate fi nou, dacă Cel Unul Sfânt nu dă viaţă binecuvântând şi sfinţind. Duhul Sfânt, Dătătorul de viaţă, înnoieşte totul prin naştere şi renaştere, deoarece în lumina Sfintei Treimi, izvorul vieţii, nimic nu se învecheşte.

Şi totuşi, alte gânduri aveam în drumul meu spre Şinca Nouă, în dimineaţa duminicii de 13 iulie 2014. Eram invitat la manifestările cultural-religioase prilejuite de împlinirea a 120 de ani de la sfinţirea bisericii parohiale ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae şi 250 de ani de la înfiinţarea localităţii. O dublă sărbătoare ai cărei ani mă făceau să mă întreb despre ce mai poate fi nou în Şinca Nouă? Urma să primesc suficiente răspunsuri de-a lungul zilei.

 

Ne-a întâmpinat bucuroasă biserica „Sfântul Nicolae”, la fel de mare, călduroasă şi luminoasă ca o zi de vară. Astăzi, la zi de praznic, era înfrumuseţată cu podoaba ei cea mai preţioasă: credincioşii săi îmbrăcaţi în frumosul port popular. Era un tablou care trăda prezenţa ctitorilor şincani de acum mai bine de un veac, prezenţi nu doar prin biserica lor, dar şi prin hainele lăsate moştenire urmaşilor veniţi astăzi la biserică. Ultimele pregătiri dovedeau, de asemenea, dorinţa localnicilor de a-L slăvi pe Dumnezeu prin munca bine făcută, ca şi strămoşii lor, care în numai trei ani (1892-1894) au reuşit să ridice o adevărată catedrală în Şinca Nouă. De fapt, acum la cei 120 de ani, biserica este tot nouă şi, bănuiesc, mai strălucitoare decât la început.

În această atmosferă de îndoită sărbătoare au fost primiţi şi cei doi ierarhi: Înaltpresfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, şi Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, care în fruntea unui numeros sobor de preoţi şi diaconi au săvârşit slujba Sfintei Liturghii. Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei.

În cadrul Sfintei Liturghii s-au rostit rugăciuni de mulţumire pentru cele 53 de familii care au împlinit 50 sau mai mulţi ani de căsnicie, de statornicie în dragoste şi credinţă. Au fost pomeniţi ctitorii bisericii şi eroii satului care prin prezenţa lor tainică au desăvârşit numărul credincioşilor, aşa cum a amintit în cuvântul de învăţătură Înaltpreasfinţitul Laurenţiu.

Un plus de frumuseţe, solemnitate şi har, în cadrul Sfintei Liturghii, a fost dat de hirotonia întru preot a diaconului Iustin Mihail Mitrea pe seama Parohiei Turcheş II, Protopopiatul Săcele.

Evanghelia duminicii a fost tâlcuită de Preasfinţitul Visarion, care a amintit că aşa cum cei doi demonizaţi din ţinutul Gadarei au fost chinuiţi de diavol, făcându-i să locuiască prin morminte, despărţiţi de cei dragi, aşa şi astăzi mulţi oameni sunt chinuiţi de diavol prin patimi, înstrăinându-se atât de cei dragi, cât şi de Dumnezeu.

 

La finalul Sfintei Liturghii, preotul paroh, Sorin Suciu, a fost hirotesit iconom stravofor, ca aprecieire pentru activitatea administrativ-pastorală desfăşurată în parohie. De aceeaşi distincţie s-a bucurat şi părintele pensionar Mircea Moldovan, care a păstorit cu hărnicie ani îndelungaţi Parohia Ohaba.

În cuvântul de încheiere Înaltpreasfinţitul Laurenţiu i-a felicitat pe şincani pentru biserica frumoasă prin care s-au arătat vrednici următori ai celor care acum 250 de ani au părăsit totul pentru a-şi păstra credinţa ortodoxă. Ierarhul a amintit cu admiraţie cum strămoşii şincanilor, dorind să rămână ortodocşi, la anul 1762 şi-au părăsit satul (actual Şinca Veche) şi au întemeiat Şinca Nouă în jurul unui schit de călugări.

În semn de mulţumire şi ca amintire a zilei, gazdele, reprezentate de domnul primar Dumitru Flucuş, au dăruit ierarhilor prezenţi o icoană a Sfântului Ierarh Nicolae, un hrisov de cinstire şi câte două medalii comemorative, realizate la Monetăria Statului, care marchează cele două aniversări. De asemenea, preoţii invitaţi au primit câte o medalie comemorativă „120 de ani de la sfinţirea Bisericii Sfântul Nicolae, Şinca Nouă”.

 

Sfânta Liturghie a fost urmată, la monumentul eroilor din centru localităţii, de o slujbă de pomenire pentru cei căzuţi pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale. A urmat depunerea de coroane în sunetul cântecelor patriotice interpretate de fanfara locală. Au depus coroane reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Sibiului, ai instituţiilor locale şi ai comunităţilor cu care Şinca Nouă este înfrăţită.

Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frăţească la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi, deoarece comuniunea trebuie extinsă între toţi şi toate.

Cu gustul unei astfel de comuniuni am plecat din Şinca Nouă, o comuniune legată de Crucea Mântuitorului Hristos. Căci am văzut aici cum pe verticală omul comunică cu Dumnezeu prin biserică, iar pe orizontală comunităţile se regăsesc peste mări prin dragostea de sat. Pe această cruce este răstignită o a treia comuniune, aceea a omului cu sine însuşi, cu moştenirea primită, fără să-şi dea seama, de la strămoşii săi. Pentru că în lumina Sfintei Treimi, izvorul vieţii, nimic nu se învecheşte, nici oamenii, nici satul, nici biserica, nici măcar numele care rămâne pururea nou… Şinca Nouă.

Pr. Ioan Paroş, Boholţ

 

Sinca Noua aniversare

 

Programul evenimentelor

Sâmbătă, 12 iulie:

  • întrunirea fiilor satului şi a invitaţilor din ţară şi de peste hotare, la primărie;
  • Te Deum oficiat la biserică de preoţii comunei;
  • cuvânt de întâmpinare la Căminul cultural, oferirea de diplome şi medalii comemorative pentru fiii satului;
  • spectacol folcloric, serbare câmpenească şi foc de artificii.

 

Duminică, 13 iulie:

  • întâmpinarea ierarhilor, Sfânta Liturghie; sfinţirea steagului comemorativ;
  • slujbă de pomenire la monument pentru înaintaşii satului; depunere de coroane; diplome şi medalii veteranilor în viaţă;
  • agapa; diplome pentru familiile cu 50+ ani de căsnicie;
  • Hora satului – spectacol folcloric.

 

Luni, 14 iulie:

  • simpozion pe teme istorice: „Aici sunt străbunii noştri”, iniţiat de români de peste hotare în colaborare cu Primăria Şinca Nouă.

 Pr. Sorin Suciu, Şinca Nouă

 

Apostolat În Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

Read Full Post »

prima pag Pantanassa Sinca Noua site

 

Sâmbătă, 10 mai 2014. O zi înnorată care prevestea venirea ploii. Şinca Nouă fremăta de pregătiri diferite de zilele obişnuite. De ce? Biserica şi mănăstirea satului s-au gătit în straie de sărbătoare pentru a o primi pe „Împărăteasa tuturor”, Pantanassa. În chip minunat, Maica Domnului vine să completeze, alături de Sfântul Nectarie şi Sfânta Anastasia Romana, troiţa de har, binecuvântare şi vindecări pe care le-a rânduit Dumnezeu în acest loc sfânt şi încărcat de istorie. Care este lucrarea lui Dumnezeu cu acest loc, numai El ştie. Cert este că noi, cei care ne adăpăm din bucuriile pe care ni le revarsă Domnul, ne simţim ocrotiţi şi iubiţi. Chiar în nevrednicia, păcătoşenia şi nimicnicia noastră.

 

La necaz şi disperare, omul se agaţă de Dumnezeu ca un copil care, atunci când este dificultate, se refugiază în braţele părinţilor, cerându-le ajutorul. Aşa s-a întâmplat şi în sânul unei familii încercate de ameninţătorul şi tot mai prezentul cancer. Cu disperare, dar şi cu curaj şi dragoste, au apelat la ajutorul Maicii Domnului. Soţul s-a rugat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Pantanassa”, de la Mănăstirea Vatoped – Muntele Athos –, cunoscută ca vindecătoare de cancer. I-a promis Maicii Domnului că, dacă îi va vindeca soţia, ca mulţumire va dărui unei biserici o copie a icoanei sale Pantanassa. Iar Dumnezeu a ascultat cererea acestor inimi curajoase care s-au încrezut deplin în puterea Sa şi a săvârşit prin Maica Domnului această minune. Familia s-a ţinut de cuvânt şi iată că a venit momentul în care icoana, realizată în atelierele Mănăstirii Vatopedi, a fost adusă spre a rămâne „până la sfârşitul veacurilor” la schitul de la Şinca Nouă, ca să fie tuturor celor care vor veni cu credinţă spre mângâiere şi ajutor.

 

Întâmpinată ca un Oaspete de rang înalt. Icoana a fost adusă de această familie până la intrarea în sat, unde a fost primită cu multă emoţie. A fost întâmpinată de părintele Matei, stareţul mănăstirii, împreună cu un sobor de preoţi. Un grup instrumental din cadrul fanfarei militare din Braşov a interpretat imnul naţional şi marşul de întâmpinare, ca pentru un înalt Oaspete. Moment pătrunzător. Cu acest marş de întâmpinare, din repertoriul reprezentativ al armatei române, se dă onorul militar în cazul primirii şefilor de stat. Icoana Maicii Domnului a fost aşezată, pe un postament special pregătit, într-un car cu boi împodobit cu ştergare româneşti. A fost condusă de întreg soborul de credincioşi – vreo două mii de oameni – până în faţa bisericii parohiale din centrul satului, unde a fost întâmpinată de altă fanfară, cea a comunităţii din Şinca Nouă. Aceasta a interpretat imnul Agni Parthene, închinat Maicii Domnului. Purtată de preoţi, icoana a poposit în biserica parohială, unde a fost ridicată pe iconostas, binecuvântându-i pe toţi cei prezenţi.

Am mulţumit cu toţii Domnului, săvârşind slujba de Te Deum. Soborul preoţilor slujitori a fost condus de Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Sofian Braşoveanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, şi părinţii protopopi Marcel Dobrea şi Ion Tărcuţă. Slujba a fost urmată de cuvântarea celor doi ierarhi şi de o scurtă mărturie din partea celui care, cu mult curaj, a cerut Maicii Domnului în faţa icoanei sale făcătoare de minuni vindecarea soţiei lui. A fost citit apoi actul de autenticitate şi testamentul prin care familia solicită ca icoana să rămână până la sfârşitul veacurilor la acest schit.

 

Pas cu pas, 5 kilometri. A urmat o minunată şi înălţătoare procesiune, cu oameni rânduiţi frumos, mulţi dintre ei în haine tradiţionale româneşti, care au parcurs pas cu pas cei 5 km până la mănăstire. Icoana a fost însoţită pe drumeagul dintre dealuri de Preasfinţitul Sofian şi de un sobor de preoţi. Pe cale ea a fost purtată, rând pe rând, de toţi cei care au vrut să fie astfel mai aproape de Maica Domnului. Nu a contat lungimea drumului, oboseala, nimic… Totul se transforma în uşurinţă, binecuvântare şi bucurie, multă bucurie. Astfel, parcă plutind, am ajuns la Schitul „Duminica Tuturor Sfinţilor” din Şinca Nouă, unde Maica Domnului „Pantanassa” – Izbăvitoarea de cancer s-a stabilit definitiv.

 

Binecuvântarea Maicii Domnului. Întâmpinarea a fost făcută de Preasfinţitul Andrei, împreună cu un sobor de preoţi şi credincioşi, care aşteptau cu multă emoţie. Icoana a fost urcată în pridvorul schitului, iar noi ne-am adâncit în rugăciune, ajutaţi de vocea adâncă şi profundă a Preasfinţitului Sofian.

În încheiere, Preasfinţitul Andrei a rostit un cuvânt de zidire duhovnicească. A marcat măreţia acestei zile de 10 mai şi a mulţumit părintelui stareţ Matei, preoţilor şi tuturor celor veniţi cu multă bucurie pentru a o slăvi pe Maica Domnului. Părintele Matei şi-a exprimat bucuria de a fi părtaş la această rânduială minunată, istorică, prin care această icoană a Maicii Domnului a fost trimisă spre a rămâne la schit pentru totdeauna. Ea este moştenirea mănăstirii şi a creştinilor care vor veni să ia binecuvântare şi mângâiere de la Împărăteasa tuturor.

Icoana a fost aşezată într-un loc special amenajat astfel încât fiecare persoană prezentă la acest eveniment să se poate închina şi să fie miruită.

 

Dăruire şi comuniune. Ziua s-a încheiat cu o agapă la căminul cultural din Şinca Nouă, oferită de mănăstire, pregătită de inimoşii credincioşi ai acestei comunităţi şi acompaniată de fanfara satului care, deşi înfiinţată nu demult, are deja un repertoriu bogat.

Dăm slavă lui Dumnezeu şi Maicii Sale Preacurate pentru revărsarea de bucurie şi har din această minunată zi de primăvară!

Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 79, mai-iunie 2014

 

Icoana Maicii Domnului Pantanassa

Pantanassa

Este o icoană pictată pe lemn în secolul XVII, care se află la Mănăstirea Vatopedi din Muntele Athos. Prima minune cunoscută este cea legată de un tânăr din Cipru, care a intrat în biserică să se închine. Când s-a îndreptat către icoana Pantanassa, chipul Maicii Domnului a început să strălucească, iar în acel moment o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Când şi-a revenit, acesta a mărturisit călugărilor că se ocupa cu magia şi, părându-i rău, şi-a schimbat radical viaţa.

Pentru că în ultima vreme au existat foarte multe cazuri de bolnavi de cancer care s-au vindecat după citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domnului Pantanassa, această icoană a primit şi denumirea de Izbăvitoarea de cancer. Una din minunile care au uimit lumea este cea din Rusia, unde un băieţel de 8 ani, Mihail, a fost readus la viaţă în prezenţa unei iconiţe de hârtie a Maicii Domnului Pantanassa la Centrul Oncologic Infantil din Moscova.

 

 Mărturie

„Credem cu toată fiinţa că icoana care s-a realizat din donaţia promisă este de pe acum făcătoare de minuni, deoarece banii cu care s-a făcut nu au reprezentat o simplă donaţie, ci mulţumire a faptului că Monica a fost vindecată în chip miraculos, inexplicabil de către doctori, după ce i se pusese un diagnostic de cancer la sân şi ulterior de TBC.”

Mircea şi Monica, Bucureşti, 25 martie 2014 (fragment din mărturia familiei donatoare, care se găseşte integral în volumul „Maica Domnului Pantanassa. Acatistul şi Paraclisul”, Schitul Şinca Nouă, 2014)

Read Full Post »

Comunitatea din Şinca Nouă, împreună cu domnul primar Dumitru Flucuş, părintele Sorin Suciu (Şinca Nouă) şi părintele Costel Leca (Paltin), au continuat să ia atitudine în privinţa abuzurilor din exploatările resurselor naturale din România. Pentru a doua oară în ultimele săptămâni, Duminică, 6 octombrie, peste 200 de persoane au ieşit în faţa bisericii pentru a-şi exprima dezacordul faţă de distrugerea mediului şi a ţării.

„În general se lasă impresia că mediul rural nu contează și că manifestațiile acestea sunt organizate de societatea civilă doar în marile orașe, însă nu este așa. Și mediul rural contează.” (Dumitru Flucuş, primarul comunei Şinca Nouă)

 

O ilustrare în presă a evenimentului (atenţie, cifrele nu sunt întotdeauna exacte):

 

Read Full Post »

Older Posts »