Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Veneţia de Jos’

Copiii şi tinerii din Veneţia de Jos, atât cei care locuiesc permanent în sat, cât şi cei care vin aici doar pentru a petrece vacanţa la bunici, au avut parte de o şcoală de vară cu activităţi culturale, creative, recreative, religioase şi sportive organizată în sat, dar şi de o tabără de cinci zile la mare.

 

Pe parcursul unei luni de zile, mai exact luna iulie, s-au organizat mai multe activităţi dedicate tinerilor din Veneţia de Jos ce s-au desfăşurat în vatra satului sau împrejurimile lui.  Toate s-au bucurat de o frecvenţă de aproximativ 20 de copii pe zi. „Vacanţa de vară la sat este una minunată prin ea însăşi. Două luni în care copiii se trezesc mai târziu decât de obicei şi se bucură de activităţile pe care şi le doresc ei cel mai mult. De aici a plecat ideea unei «şcoli de vară». Este practic impropriu spus «şcoală», căci în perioada aceasta de activităţi aproape totul s-a negociat: orele de întâlnire, durata activităţilor, tipul de activităţi etc. Impresia mea de la finalul activităţilor este că a meritat tot efortul, copiii s-au simţit bine şi au participat în număr mare la aproape toate activităţile propuse”, a explicat prof. Petruţa Socaciu, coordonatoarea „Şcolii de vară veneţiană 2018”.

 

Activităţi de vacanţă, ca la şcoală

Activităţile şcolii de vară au inclus: ore de limba germană pentru începători, limba engleză bazată pe jocuri distractive, aerobic, plimbări cu bicicletele, fitness, realizarea de obiecte handmade, activităţi muzicale bazate pe cântece patriotice, vizionarea de filme educative şi distractive, plimbări în aer liber, aventuri în căutarea locurilor turistice din zonă, jocuri de societate, dansuri populare şi de societate, board games şi altele.

Apoi, în zilele de sărbătoare sau duminica, micuţii au fost invitaţi la biserică pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru toate bucuriile primite, dar şi pentru a-I cere ajutorul necesar în familiile lor, pentru părinţii şi bunicii lor. Băieţii au avut parte de câte un loc în altarul bisericii pentru a-l ajuta pe preot, dar şi pentru a descoperi un loc mai special dintr-o biserică. Fetele, în schimb, au fost invitate în podeţul bisericii, acolo de unde se aud cântările liturgice. Acolo au putut participa la Sfânta Liturghie alături de corul bisericii.

Cele mai interesante activităţi apreciate de copii au fost cele bazate pe aventură şi curiozităţi ştiinţifice. „Foarte impresionaţi au rămas copiii înscrişi la şcoala de vară atunci când au descoperit o erupţie de vulcan, spre exemplu. Pe lângă faptul că toţi au participat la construcţia lui, fiecare cum a putut, atunci când acesta a erupt, uimirea şi satisfacţia a uimit asistenţa. Apoi, aventura cu bicicletele înspre Veneţia de Sus sau spre Comăna de Sus pentru a descoperi cascada şi una din celebrele peşteri de acolo a fost din nou apreciată de copii. De departe aventura şi suspansul sunt cele mai captivante activităţi ale celor mici”, a mai spus Petruţa Socaciu.

Şcoala de vară s-a încheiat cu un foc de tabără. „Mi-a plăcut foarte mult când am mers cu bicicleta prin pădure, dar nu mi-a plăcut noroiul lăsat în urmă de ploi.“ „A fost foarte frumos tot ce am făcut, păcat că timpul s-a scurs aşa de repede…”, sunt doar câteva din impresiile copiilor înscrişi în program.

„Şcoala de vară veneţiană 2018” este un proiect dedicat copiilor şi tinerilor din comunitate, dezvoltat de Centrul Cultural Ioan Cavaler de Puşcariu al Parohiei Ortodoxe din Veneţia de Jos. Proiectul s-a născut din dorinţa de a da copiilor o alternativă a petrecerii timpului liber din vacanţa de vară.

 

Tabără pentru premianţi

Totodată, copiii din Veneţia de Jos au parte şi de o tabără de vară anuală. „Pentru faptul că aproape toţi copiii din sat sunt premianţi la şcolile unde învaţă, în Făgăraş sau în alte localităţi, ei au parte şi de o tabără de vară anuală gratuită. Dacă anii trecuţi taberele au avut loc în zone montane, cum ar fi Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus sau Căciulata, judeţul Vâlcea, anul acesta tabăra a fost organizată în staţiunea Costineşti de la malul Mării Negre.”, au explicat organizatorii.

„Ce greu ne-am despărțit de mare! Oare când ați îmbrățișat ultima dată marea? Când ați luat ultima dată apă în pumni, ați sărutat simbolic apa și i-ați făcut cu mâna de rămas bun? Când v-ați scris numele pe nisip ca marea să vă cheme încă o dată la ea? Mii de mulțumiri domnului Vali și doamnei Monica Penciu pentru răbdare, încurajare, înțelegere, hărnicie, stres și mici situații limită, bucurii și relaxare… Ar fi multe de scris ca mulțumire, dar e scris cu litere mari, de aur, în experiența frumoasă a copiilor participanți”, au transmis, la final, organizatorii, mulţumitori fiind tuturor donatorilor şi sprijinitorilor taberei de la Costineşti.

Pr. Alexandru Socaciu – Veneţia de Jos

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 106, noiembrie-decembrie 2018

venetia scoala de vara fb

Reclame

Read Full Post »

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Veneția de Jos a fost sfințită Duminică, 12 august. Locașul de cult ridicat la 1790 a fost renovat în ultimii patru ani atât la interior cât și la exterior, prin eforturile comunității parohiale conduse de preotul Alexandru Socaciu. Pentru că nu s-au găsit mărturii ale sfințirii locașului de cult de către un arhiereu, biserica veche din satul brașovean a fost târnosită de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. Ierarhul a oficiat slujba de târnosire împreună cu un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte protopopul de Făgăraș 1, Marius Corlean, protopopul de Rupea, Mircea Comșa, parohul Alexandru Socaciu și alți slujitori ai sfintelor altare. Locașul de cult a fost uns cu Sfântul și Marele Mir, stropit cu apă sfințită, iar la interior a fost refăcută Sfânta Masă, în piciorul căreia s-au așezat moaște. Sfântul locaș a primit acum și hramul Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

După slujba de sfințire a urmat Sfânta Liturghie oficiată de soborul condus de ÎPS Mitropolit Laurențiu. Sfânta Liturghie a fost oficiată pe o scenă amenajată în apropierea locașului de cult, iar credincioșii din sat au participat în număr mare, alături de oaspeți și fii ai satului.

În cuvântul de învățătură ÎPS Mitropolit Laurențiu a tâlcuit Evanghelia duminicală, în care s-a prezentat pilda datornicului nemilostiv. La final, preotul paroh Alexandru Socaciu a fost hirotesit iconom, iar ctitorii și binefăcătorii locașului de cult au primit acte de cinstire din partea ierarhului.

Părintele paroh a prezentat activitatea administrativă și misionară din cei patru ani în care a slujit la Veneția de Jos și i-a mulțumit ierarhului pentru binecuvântare adusă peste comunitate.

Sărbătoarea de la Veneția de Jos a continuat cu sfințirea muzeului tradițional din localitate și a muzeului bisericesc, unde sunt adunate obiecte de patrimoniu, costume populare, icoane vechi și nenumărate obiecte tradiționale.

www.mitropolia-ardealului.ro

ventia sfintire

Read Full Post »

Copiii şi tinerii de la Centrul Cultural Ioan Cavaler de Puşcariu au învăţat tehnica închistririi ouălor de Paşti. Tradiţia aceasta a existat în sat cu mulţi ani în urmă, ea aproape că s-a pierdut şi abia dacă îşi mai amintesc bunicii tehnica aceasta a înfrumuseţării ouălor. Doar câţiva localnici mai au pe acasă renumitul condei, absolut necesar acestei tehnici de ornamentare a ouălor.

„În urmă cu un an am fost invitaţi la Şercaia, la un festival al ouălor închistrite sau încondeiate. Aşa de mult am fost impresionaţi de munca depusă de localnicii de acolo, de frumosul lor de a fi, încât ne-am dorit să îi deprindem şi pe micuţii noştri din satul Veneţia de Jos cu această îndeletnicire de primăvară, şi, de ce nu, şi pe noi cei mari care fie nu am ştiut, fie am uitat”, a spus prof. Petruţa Socaciu, coordonatoarea Centrului gazdă.

Şi pentru că tehnica aceasta trebuia predată către tinerele generaţii, a fost nevoie şi de o persoană care să o stăpânească şi să fie dispusă să o dea mai departe. Cu multă dăruire şi pricepere s-au deplasat în Veneţia de Jos sâmbătă, 24 martie, Lavinia Gheorghe cu fiul ei Tudor, pasionaţi de închistrirea ouălor de Paşte. „Este o bucurie pentru noi să vedem că sunt oameni care nu vor să piardă tradiţia. Atât prietenia cu doamna Petruţa Socaciu, cât şi deschiderea copiilor veneţeni ne-au îndemnat să venim la ei să lucrăm împreună, să dichisim şi să închistrim ouă pentru câteva momente. Ne dorim ca toţi aceşti tineri să nu uite cine suntem, ce popor ne-a născut pe pământul acesta şi cum trebuie să ne înfrumuseţăm sărbătorile creştine”, a spus Lavinia Gheorghe, răspunzând invitaţiei celor de la Veneţia de Jos.

Centrul Cultural Ioan Cavaler de Puşcariu este un proiect dezvoltat de Parohia Ortodoxă Veneţia de Jos, în parteneriat cu mai mulţi fii ai satului stabiliţi în ţară sau în străinătate, dar şi cu alte instituţii şi persoane interesate de dezvoltarea zonei şi păstrarea tradiţiilor autentice.

Mihaela Bărgăoanu

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 103, mai-iunie 2018

Venetia oua inchistrite.jpg

Read Full Post »

bucuria 1

Fundaţia braşoveană „Bucuria Darului” devine, din ce în ce mai mult, a doua familie pentru câteva familii din Veneţia de Jos. În cursul zilei de miercuri, 11 octombrie, câţiva membri ai fundaţiei s-au deplasat la şcoala din sat unde au distribuit 100 de pachete cu alimente neperisabile copiilor care frecventau cursurile, şi peste 50 de astfel de pachete altor familii cu situaţie materială precară.

Fundaţia „Bucuria Darului“ din Braşov, care patronează Cantina „Mulţumesc“, s-a înfiinţat acum trei ani. Un grup de oameni de afaceri braşoveni au fost inspiraţi de părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului. Când au văzut că părintele se poate îngriji de 300 de persoane, au decis pe loc că şi la Braşov se poate face acest lucru, din suflet, pentru oamenii care au nevoie. Aşa a început, cu paşi mici, Cantina „Mulţumesc“, unde acum 300 de persoane primesc o masă caldă de luni până vineri.

„Noi ştim situaţia grea prin care trec familiile care sunt în situaţii materiale dificile. Din acest motiv ne arătăm disponibilitatea de a face bine, atât cât este posibil, tuturor celor care au nevoie de sprijin. La dumeavoastră în localitate venim mai ales pentru că unul din donatorii noştri are origini aici şi doreşte să fie de folos comunităţii cu tot ceea ce poate”, a declarat Valentin Năstase, reprezentantul fundaţiei braşovene.

Tot el a mai făcut precizarea că prin astfel de sprijin nu se încurajează lenea sau obişnuinţa oamenilor de a primi ceva fără să îi vedem pe cei care beneficiază de aceste daruri că îşi aduc şi ei aportul la binele lor şi al comunităţii. „De aceea ne deplasăm la şcoală fără să anunţăm, tocmai pentru a încuraja frecvenţa la şcoală şi rezultatele remarcabile. Apoi, despre cei pe care îi frecventăm la domiciliu ne interesăm dacă sunt persoane vârstnice singure sau, care chiar dacă trăiesc cu rudele, au nevoie de sprijin material”, a mai adăugat Valentin Năstase.

Este pentru al doilea an consecutiv când Fundaţia „Bucuria Darului” din Braşov vizitează satul Veneţia de Jos şi satele din împrejurimi, de fiecare dată cu pachete de alimente consistente. La sfârşitul anului şcolar trecut, după ce au analizat situaţia premianţilor de la şcoala din sat, au oferit, de asemenea, daruri de alimente şi jocuri tuturor celor ce s-au dovedit a fi harnici la învăţătură.

Pr. Alexandru Socaciu – Veneţia de Jos

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 100, noiembrie-decembrie 2017

 

Read Full Post »

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la ridicarea unei troiţe pe locul unde acum aproximativ 255 de ani a existat o frumoasă mănăstire făgărăşeană, mai sus de satul Veneţia de Sus. Obiceiul local de a se sluji Sfânta Liturghie pe ruinele mănăstirii datează tot de atunci.

 

„Ne-a atras mereu locul acesta”

Preotul Florin Lodroman, acum ieromonah şi paroh la Berlin, cu numele de călugărie Clement, fost paroh în satul Veneţia de Sus, este iniţiatorul ridicării troiţei împreună cu un grup de credincioşi din Veneţia de Sus. Tot ei sunt şi cei care urcau anual, din iulie 1997, pe ruinele fostei mănăstiri pentru a săvârşi Sfânta Liturghie. „Veneam cu părintele Florin în căruţe trase de cai sau cu tractoarele şi făceam aici Sfânta Liturghie, iar apoi ne aşezam pe iarbă unde mâncam şi povesteam. Pe noi ne-a atras mereu locul acesta, mai ales că aici nu cresc pomi sau bălării, ba mai sunt şi ani în care nu creşte nici iarba în jurul troiţei”, a spus o femeie de 75 de ani din Veneţia de Sus.

Actualul paroh al satului, preotul Laurenţiu Oană, a continuat tradiţia locului, cu câteva excepţii, însă de anul trecut s-au adăugat şi credincioşii din Veneţia de Jos, comunitatea soră prin denumire. „Mi s-a părut foarte interesantă iniţiativa oamenilor şi a preoţilor din Veneţia de Sus şi mi-am dorit să înfrăţim comunităţile şi să slujim anual împreună chiar acolo unde cu mulţi ani în urmă se înălţau rugăciuni şi se făceau eforturi imense pentru păstrarea identităţii şi demnităţii româneşti şi ortodoxe. Locul fostei mănăstiri este un prilej de a fi împreună, de a înălţa rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu laolaltă, de a ne împărtăşi necazurile şi bucuriile”, a spus părintele Alexandru Socaciu din Veneţia de Jos.

 

Reamintirea trecutului

Ca şi anul trecut, după săvârşirea Sfintei Liturghii şi împărtăşirea credincioşilor, preoţii şi credincioşii au săvârşit şi un parastas de pomenire pentru ctitorii, slujitorii şi binefăcătorii mănăstirii de la Veneţia de Sus. Apoi veneţenii au luat parte la o agapă pregătită în cinstea sărbătorii.

Ocazia a fost folosită şi pentru a depăna amintiri legate de fosta mănăstire. „Am aflat că un învăţător al satului Veneţia de Jos, fost director al şcolii, sibianul Traian Cismaş, a urcat în mai multe vacanţe cu copii din sat pe ruinele fostei mănăstiri, încercând să identifice cât mai multe amintiri despre locul şi oamenii care au trecut pe acolo. Aşa se explică de ce mai mulţi localnici deţin lespezi de piatră pictate sau văcăluite. Într-o mică monografie a învăţătorului se aminteşte că după distrugerea ei, veneţenii de Sus au recuperat ce s-a mai putut recupera din ruine şi au construit actuala biserică din Veneţia de Sus, după ce mai înainte era o biserică din scânduri şi bârne”, a spus preotul Alexandru Socaciu.

Cele mai vechi date despre mănăstire, ca şi despre comunitatea veneţenilor, le avem dintr-un act de donaţie dat de domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), care dăruia printr-un hrisov, la anul 1372, unei rude cu numele Vlad, mai multe comune, printre care şi comuna Veneţia de Jos, amintind şi de Mănăstirea de la Veneţia de Sus. Această mănăstire a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, distrugea cu tunurile zidurile bisericii şi chiliile.

 

Refugiu pentru localnici

Dintr-o altă monografie a satului Veneţia de Jos, scrisă de localnicul Av. Dr. Octavian Comanici, nepublicată şi nefinalizată, dar şi din oralitatea locuitorilor celor două sate omonime, se ştie că mănăstirea a fost un loc de refugiu permanent, indiferent de timpurile şi oamenii care locuiau în aceste locuri. Atunci când tătarii sau alte popoare migratoare jefuiau avuţiile satelor, femeile fugeau la mănăstire unde se rugau să nu fie descoperite. Aici era un loc greu accesibil, deoarece accesul se făcea cam cinci kilometri printr-o vale, valea Mănăstirii. Doar localnicii ştiau exact cum să ajungă acolo. „Atunci când fetele sau femeile erau urmărite până la mănăstire, ele urcau şi mai sus, pe vârful Gârbova, al Munţilor Perşani. Dacă şi aici erau ajunse de hoardele cotropitoare, femeile nu se predau, ci pur şi simplu se aruncau în gol pentru a nu le da ocazia să le pângărească. Sacrificiul lor nu este unul unic în istorie, ci se ştie foarte bine că invadatorii procedau la astfel de practici barbare pentru a supune pe localnici”, a mai spus părintele Alexandru Socaciu.

Astfel, mănăstirea a devenit şi un loc de comemorare a acestor femei, un loc de a le cinsti memoria şi de a ne ruga pentru sufletele lor.

Petruţa Socaciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

Venetia manastire net

Read Full Post »

De ziua internaţională a copilului, 1 iunie 2017, Centrul Ioan Cavaler de Puşcariu al Parohiei ortodoxe din Veneţia de Jos a organizat un concurs de promovare a vetrei satului. Proiectul „Rural treasure hunting la Veneţia de Jos” a fost propus, susţinut şi implementat de tinerii parohiei, ajutaţi de mai multe instituţii locale şi regionale. Proiectul a fost finanţat de Programul YouthBank Făgăraş, prin Fundaţia Comunitară Ţara Făgăraşului, şi de Parohia ortodoxă Veneţia de Jos.

 

Proiectul tinerilor din parohie

„M-am bucurat că iniţiativa de a propune acest proiect a venit chiar de la tinerii cu care lucrăm în cadrul parohiei. La început am fost surprins de acest demers şi interes al lor, apoi ne-am apucat de treabă împreună cu ei. În jur de 40 de persoane din sat, Postul de Poliţie Părău, Primăria şi Consiliul Local Părău au fost parteneri în proiect. Mulţumim lui Dumnezeu că totul a fost aşa cum ne-am dorit să fie”, a precizat părintele Alexandru Socaciu.

 

Pe uliţele satului, descoperind comori

Un joc interactiv a prilejuit întâlnirea mai multor copii din Făgăraş, Veneţia de Jos, Comăna, Crihalma şi Ticuşu Nou. Aceştia au avut de parcurs mai multe trasee cu probe sportive sau de logică, pentru a găsi „comoara Veneţiei”. Comoara a constat în faptul că, pe lângă premiile şi medaliile învingătorilor, toţi au descoperit un sat cu o istorie bogată, o comunitate prea puţin cunoscută, dar şi un mod plăcut de a petrece timpul liber.

Echipa câştigătoare a fost desemnată în funcţie de timpul în care a îndeplinit sarcinile până finalul cursei, dar toţi au plecat acasă descoperind un sat cu o istorie fascinantă, unde au activat personalităţi ca Ioan cavaler de Puşcariu, Lidia Jiga – la vremea ei unica dresoare cu dresaj mixt de tigri, lei şi pantere, Gheorghe Comaniciu, notar (un fel de primar şi şef al administraţiei locale), director de bancă la Banca Veneţeană, deschizător de drumuri pentru mulţi tineri din comunitate; au aflat informaţii despre mama scriitorului Emil Cioran, despre primăria din sat şi istoria mutării ei de către autorităţile comuniste şi multe altele.

„Evenimentul s-a desfăşurat foarte frumos, organizarea a fost foarte bună şi participanţii s-au distrat. Mi-ar plăcea să se mai organizeze astfel de evenimente în Veneţia”, a spus Georgiana Popeneciu, fotograf voluntar al evenimentului.

„Ca voluntar a fost foarte frumos să vezi cum participanţii merg prin satul tău să caute case vechi, oameni sau alte obiecte, să îi vezi cum lucrează în echipă şi cum decid împreună cum să facă să treacă probele fie de logică, fie sportive”, a spus Sebastiana Gafton, voluntar în cadrul evenimentului.

 

Distracţie şi cultură

„Pentru comunitatea noastră jocul de valorificare a vetrei satului, a oamenilor şi a zonei este ceva inedit şi îmbucurător. Dintr-o dată să vezi pe străzile din sat numai copii care se plimbă, întreabă şi râd cu gura până la urechi este ceva deosebit. Le mulţumim tuturor participanţilor, părinţilor lor şi organizatorilor pentru modul lor frumos de a se lăsa captaţi de evenimentul nostru”, a spus preotul Alexandru Socaciu.

Dacă ar fi să prezentăm o imagine amuzantă din ziua concursului, am alege-o pe cea prin care un tânăr, preocupat cu descifrarea traseului, nu a citit cu atenţie una din instrucţiuni. „Deşi pe bileţelul lui scria că trebuie să fotografieze o barză din sat, grăbit, el a citit „brânză”. O sarcină foarte uşoară, căci satul are zeci de cuiburi, s-a transformat într-una mai complexă: unde să găseşti brânză? Echipa însă s-a descurcat. Au intrat în curtea unui localnic şi au cerut… brânză! Inclusiv cei care le-au deschis nu doar casa, ci şi frigiderul, pentru a găsi o bucată de brânză, povesteau cu mult haz întâmplarea şi stânjeneala băiatului de a cere să fotografieze o bucată de brânză”, a povestit tuturor la final părintele Alexandru.

Organizatorii jocului de valorificare a vetrei satului consideră că astfel de acţiuni au rolul de a-i culturaliza pe tineri, de a-i provoca la o altfel de petrecere a zilei internaţionale a copilului şi, de ce nu, de a cunoaşte cât mai multe despre Ţara Făgăraşului şi personalităţile marcante ale istoriei ei.

Prof. Petruţa Socaciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 98, iulie-august 2017

Read Full Post »

„Chipuri de lumină în temniţele comuniste” a fost un eveniment cultural-artistic de excepţie pentru locuitorii din Veneţia de Jos şi împrejurimi. Toţi cei care au umplut sala Căminului Cultural din sat au fost martorii unei lecţii deschise de istorie recentă, unor momente emoţionante de poezie, dansuri populare şi cântece pe ritmuri folk şi de folclor.

 

Evenimentele ce au avut loc în 26 februarie – Duminica dinaintea începerii Postului Mare –, în sala Căminului Cultural din Veneţia de Jos, reprezintă nu doar veritabile lecţii de istorie, de cultură şi de destindere prin muzică bună şi de calitate, ci şi un mod festiv de a marca începutul unei perioade de renunţare alimentară pentru câştiguri spirituale. Toate acestea au avut loc prin împlicarea deosebită a părintelui Costin Butnar, coordonator al Departamentului de tineret al Arhiepiscopiei Sibiului, care a moderat cu multă măiestrie evenimentele cultural-artistice astfel încât atmosfera din Căminul Cultural să fie una de excepţie.

Totodată, evenimentul s-a bucurat de susţinerea mai multor instituţii locale, printre care amintim: Casa Municipală de Cultură din Făgăraş, prin managerul Diana-Gribincea Popa, Primăria şi Consiliul Local Părău, Postul de Poliţie Părău, Serviciul de Voluntariat pentru Situaţii de Urgenţă Părău, Ocolul Silvic „Pădurile Şincii” Şercaia, Consiliul Parohial Părău şi grupul de copii ai Centrului Ioan Cavaler de Puşcariu din Veneţia de Jos.

 

Preoţii veneţeni în timpul comunismului

Prezentările legate de momente şi chipuri de oameni ce au trecut prin perioada comunistă ale preotului paroh din Veneţia de Jos, ale profesorului Florin Palas, ale profesoarei Crina Palas şi ale fostului deţinut politic Ioan Roşca din Mândra, au redat tuturor celor prezenţi o mică lecţie de istorie recentă. Toţi cei prezenţi au putut conştientiza sacrificiile şi suferinţele celor care au trecut prin temniţele politice şi prin fenomenul reeducării atee.

Amintind de grupul foştilor voluntari din primul război mondial, ce acţiona în jurul satelor Părău, Veneţia de Jos şi de Sus, Grid şi cele două sate Comăna, vorbitorii au încercat să explice motivele şi rezistenţa contra regimului impus: „ca să înţelegem gesturile veneţenilor din timpul alegerilor din 1946 trebuie să ne întoarcem puţin în istorie, anume la evenimentele din primul război mondial. Preotul paroh de atunci din Veneţia de Jos, Mihail Ganea (1903-1919), ştiind cheltuiala veneţenilor cu clopotul mare din sat achiziţionat din Ucraina special pentru vijeliile şi grindinile ce necăjesc culturile satului, nu l-a predat autorităţilor vremii pentru topirea lui şi confecţionarea de tunuri pentru război, ci a dat toate celelalte clopote mai mici, ascunzând pe cel mare. Pentru aceasta a fost aspru pedepsit şi mutat disciplinar, dar momentul istoric arată vigoarea şi curajul localnicilor. Revolta veneţenilor din 1946, cauzată de frauda electorală, s-a datorat şi grupului Vultanii de la Părău, căci ei i-au sesizat pe veneţeni de fraudă”, a amintit preotul paroh.

Tot el a mai subliniat şi că în perioada comunistă s-au remarcat şi preoţii: Emilian Aldea (1922-1936), care organiza clasele primare în propria locuinţă, Septimiu Popa (1921-1949), ultimul preot care reface aproape integral biserica din sat şi care se pensionează voluntar pentru ca preotul revenit de la greco-catolici, Aurel Fratu (1937-1972), originar din Berivoi, să preia pe toţi credincioşii din Veneţia de Jos, şi pe cei greco-catolici şi pe cei ortodocşi, unind astfel confesional satul. Tot părintele Aurel Fratu a fost şi cel care a preluat direcţiunea şcolii încă din 1950 şi până în 1964.

 

Rezistenţa prin credinţă şi poezie

Profesorul Florin Palas a vorbit despre grupurile de sprijin ale luptătorilor din Răsăritul Ţării Făgăraşului şi a susţinut o alocuţiune cu tema „Mărturisire şi faptă creştină în acţiunile luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului“. Concluzia expunerii a fost că luptătorii din munţi au respectat normele moralei creştine, reacţia lor fiind una de apărare a Crucii şi a neamului românesc în faţa agresiunii unui regim de ocupaţie, ateo-bolşevic, impus de trupele sovietice. „Rezistenţa din zona comunei Părău a fost condusă de învăţătorul Ioan Pridon din Părău, căpitan în rezervă, iniţiatorul organizaţiei anticomuniste „Vultanii”, ce cuprindea atât intelectuali din localitate cât şi ţărani din satele învecinate, Veneţia, Comăna sau Grid”.

Printre cei care s-au remarcat în organizaţa amintită, Vultanii, se află şi studentul Marcel Cornea, doctorul Halmaghi, învăţătorul Ciurilă din Grid, ţăranii Nicolae Noară, Andrei Cerbu, Ioan Sasebeş, Ioan Buta, Jacob Şuler sau învăţătorul Ioan Boamfă. „În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1950, (n.n. la începutul postului crăciunului), studentul Marcel Cornea a fost ucis în casa învăţătorului Ioan Pridon din Părău”, a mai remarcat profesorul Palas.

O alocuţiune plină de sensul suferinţei creatoare a temniţelor comuniste a fost extraordinar de bine surprinsă de prof. Crina Palas care a vorbit despre poezia detenţiei şi care, alături de rugăciune, a fost un reazem sufletesc pentru deţinuţii politici şi luptătorii din munţi. Intervenţia a fost exemplificată cu versuri minunate create în hrubele bolşevice de Radu Gyr, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, Ioan Victor Pica şi Virgil Mateiaş, interpretate de aceasta şi de un minunat grup de elevi din Rupea, Cuciulata şi comuna Părău. Cântecele pe versurile poetului Radu Gyr au impresionat asistenţa.

O prezenţă emoţionantă a fost şi cea a fostului deţinut politic Ioan Roşca, supravieţuitor a grupului de sprijin al luptătorilor din munţi, fapt pentru care a fost închis timp de 12 ani de autorităţile comuniste. Cu smerenie şi delicateţe, Ioan Roşca a mărturisit depre rolul credinţei în supravieţuirea deţinuţilor politic şi în rezistenţa acestora în procesele de reeducare, în care lepădarea de credinţă era cel mai important obiectiv al securiştilor care instrumentau acest experiment antiuman şi anticreştin.

Un moment surprinzător a fost prezenţa în sală a domnului Gheorghe Boţoman, fiul preotului Victor Boţoman din satul Fântână, judeţul Braşov: „am venit la Veneţia de Jos după ce am aflat din presă despre eveniment. Tatăl meu, preotul Victor Boţoman, a suferit peste şase ani de temniţă grea, a trecut prin calvarul regimului şi prin tot felul de umilinţe. Am adus cu mine o poezie pe care tata a scris-o acolo în închisoare şi pe care o consider o comoară şi o exprimare spirituală în toată acea suferinţă prin care a trecut” . Poezia a fost citită publicului de către preotul paroh, provocând emoţie şi recunoştinţă pentru minunatul eveniment creat ad hoc.

 

Momente artistice

În spaţiul în care s-a desfăşurat evenimentul a avut loc şi o expoziţie de icoane pe sticlă realizate de copii veneţeni, îndrumaţi de prof. Crina Palas. De asemenea, au fost prezentate obiecte de suflet din închisorile comuniste ale deţinutei politic Mara Banciu şi ale soţului ei, Ilie Banciu.

Spectacolul a cuprins muzică folk interpretată cu talent de Iulia Lupsa şi Ana-Atena Butnar. Cu muzica folclorică au încântat publicul prezent la manifestare tânăra Lidia Iuga, ce s-a remarcat în multe festivaluri de gen din ţara noastră. Un moment emoţionant a reprezentat urcarea pe scenă în premieră a tinerilor artişti Paula Comaniţă din Grid, Mădălina Rodocea şi Marian Comanici din Veneţia de Jos. Emoţiile transmise publicului au dat un plus de valoare prin faptul că tradiţiile locale sunt duse mai departe de tinerii artişti autohtoni.

O prezenţă deosebită a constituit-o Ansamblul Folcloric Dor Părăian, care a prezentat publicului o suită de dansuri populare din zonă. Momentul de vârf al acestui spectacol a fost realizat de Părintele Costin Butnar, care, cu un profesionalism desăvârşit, a împlinit evenimentul cu cântece patriotice care au însufleţit publicul.

Evenimentul cultural-artistic „Chipuri de lumină în temniţele comuniste” face parte din manifestările prilejuite de Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

 

Aprecierile şi aplauzele publicului

„Am trăit momente emoţionante, înălţătoare, de stimă şi respect pentru cei care s-au jertfit în închisorile comuniste. Am participat la o adevărată lecţie de istorie care a lipsit din şcoala românească. Aceste Chipuri de lumină să lumineze sufletele şi minţile tinerilor de astăzi, fiind exemple de curaj şi demnitate umană. Felicitări tuturor celor care au muncit pentru a aduce în faţa noastră asemenea activităţi cu o înaltă încărcătură emoţională!”, spus doamna preoteasă Maria Comşa, soţia ultimului preot ce a activat în timpul regimului comunist la Veneţia de Jos.

„Vom participa cu drag, iar şi iar… a fost înălţător”, a spus Eugenia Nistor, coordonatorul Ansamblului folcloric Junii Cetăţii Rupea.

„A fost tare frumos. Cred că de prin anii 70 sau 80 nu am mai văzut un spectacol în sala Căminului Cultural din Veneţia de Jos. Ne bucurăm nespus de tot ce am văzut. A fost emoţionant şi culturalizator”, a spus localnica Aurica Penciu din Veneţia de Jos.

„După tot ce am văzut în seara asta nu pot să spun decât că parcă îmi doresc ca în fiecare lună să aibă loc astfel de momente. Ne bucurăm nespus că am fost martori la un spectacol deosebit”, a spus localnica Maria Cornea din Veneţia de Jos.

Pr. Alexandru Socaciu, Veneţia de Jos, şi Prof. Florin Palas, Veneţia de Sus

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 96, martie-aprilie 2017

 

colaj prima pag site

Read Full Post »

Older Posts »