Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Veneţia de Sus’

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la ridicarea unei troiţe pe locul unde acum aproximativ 255 de ani a existat o frumoasă mănăstire făgărăşeană, mai sus de satul Veneţia de Sus. Obiceiul local de a se sluji Sfânta Liturghie pe ruinele mănăstirii datează tot de atunci.

 

„Ne-a atras mereu locul acesta”

Preotul Florin Lodroman, acum ieromonah şi paroh la Berlin, cu numele de călugărie Clement, fost paroh în satul Veneţia de Sus, este iniţiatorul ridicării troiţei împreună cu un grup de credincioşi din Veneţia de Sus. Tot ei sunt şi cei care urcau anual, din iulie 1997, pe ruinele fostei mănăstiri pentru a săvârşi Sfânta Liturghie. „Veneam cu părintele Florin în căruţe trase de cai sau cu tractoarele şi făceam aici Sfânta Liturghie, iar apoi ne aşezam pe iarbă unde mâncam şi povesteam. Pe noi ne-a atras mereu locul acesta, mai ales că aici nu cresc pomi sau bălării, ba mai sunt şi ani în care nu creşte nici iarba în jurul troiţei”, a spus o femeie de 75 de ani din Veneţia de Sus.

Actualul paroh al satului, preotul Laurenţiu Oană, a continuat tradiţia locului, cu câteva excepţii, însă de anul trecut s-au adăugat şi credincioşii din Veneţia de Jos, comunitatea soră prin denumire. „Mi s-a părut foarte interesantă iniţiativa oamenilor şi a preoţilor din Veneţia de Sus şi mi-am dorit să înfrăţim comunităţile şi să slujim anual împreună chiar acolo unde cu mulţi ani în urmă se înălţau rugăciuni şi se făceau eforturi imense pentru păstrarea identităţii şi demnităţii româneşti şi ortodoxe. Locul fostei mănăstiri este un prilej de a fi împreună, de a înălţa rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu laolaltă, de a ne împărtăşi necazurile şi bucuriile”, a spus părintele Alexandru Socaciu din Veneţia de Jos.

 

Reamintirea trecutului

Ca şi anul trecut, după săvârşirea Sfintei Liturghii şi împărtăşirea credincioşilor, preoţii şi credincioşii au săvârşit şi un parastas de pomenire pentru ctitorii, slujitorii şi binefăcătorii mănăstirii de la Veneţia de Sus. Apoi veneţenii au luat parte la o agapă pregătită în cinstea sărbătorii.

Ocazia a fost folosită şi pentru a depăna amintiri legate de fosta mănăstire. „Am aflat că un învăţător al satului Veneţia de Jos, fost director al şcolii, sibianul Traian Cismaş, a urcat în mai multe vacanţe cu copii din sat pe ruinele fostei mănăstiri, încercând să identifice cât mai multe amintiri despre locul şi oamenii care au trecut pe acolo. Aşa se explică de ce mai mulţi localnici deţin lespezi de piatră pictate sau văcăluite. Într-o mică monografie a învăţătorului se aminteşte că după distrugerea ei, veneţenii de Sus au recuperat ce s-a mai putut recupera din ruine şi au construit actuala biserică din Veneţia de Sus, după ce mai înainte era o biserică din scânduri şi bârne”, a spus preotul Alexandru Socaciu.

Cele mai vechi date despre mănăstire, ca şi despre comunitatea veneţenilor, le avem dintr-un act de donaţie dat de domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), care dăruia printr-un hrisov, la anul 1372, unei rude cu numele Vlad, mai multe comune, printre care şi comuna Veneţia de Jos, amintind şi de Mănăstirea de la Veneţia de Sus. Această mănăstire a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, distrugea cu tunurile zidurile bisericii şi chiliile.

 

Refugiu pentru localnici

Dintr-o altă monografie a satului Veneţia de Jos, scrisă de localnicul Av. Dr. Octavian Comanici, nepublicată şi nefinalizată, dar şi din oralitatea locuitorilor celor două sate omonime, se ştie că mănăstirea a fost un loc de refugiu permanent, indiferent de timpurile şi oamenii care locuiau în aceste locuri. Atunci când tătarii sau alte popoare migratoare jefuiau avuţiile satelor, femeile fugeau la mănăstire unde se rugau să nu fie descoperite. Aici era un loc greu accesibil, deoarece accesul se făcea cam cinci kilometri printr-o vale, valea Mănăstirii. Doar localnicii ştiau exact cum să ajungă acolo. „Atunci când fetele sau femeile erau urmărite până la mănăstire, ele urcau şi mai sus, pe vârful Gârbova, al Munţilor Perşani. Dacă şi aici erau ajunse de hoardele cotropitoare, femeile nu se predau, ci pur şi simplu se aruncau în gol pentru a nu le da ocazia să le pângărească. Sacrificiul lor nu este unul unic în istorie, ci se ştie foarte bine că invadatorii procedau la astfel de practici barbare pentru a supune pe localnici”, a mai spus părintele Alexandru Socaciu.

Astfel, mănăstirea a devenit şi un loc de comemorare a acestor femei, un loc de a le cinsti memoria şi de a ne ruga pentru sufletele lor.

Petruţa Socaciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

Venetia manastire net

Reclame

Read Full Post »

Veneţenii de Sus şi de Jos s-au rugat Maicii Domnului pe locul vechii mănăstiri din pădurea satului Veneţia de Sus, aşezământ monahal distrus în urmă cu 254 de ani. Joi, 8 septembrie 2016, credincioşii din cele două sate au participat la Sfânta Liturghie pe amplasamentul uneia dintre cele mai vechi mănăstiri care au existat pe teritoriul Ţării Făgăraşului.

„De mai bine de un an de zile, împreună cu preotul paroh de la Veneţia de Sus, Laurenţiu Oană, desfăşurăm proiecte în comun şi în comuniune; aşa s-a născut şi proiectul acesta de a sluji Sfânta Liturghie cel puţin o dată pe an pe ruinele fostei mănăstiri de la Veneţia de Sus, unde veneţenii, atât de la Veneţia de Jos, cât şi de la Veneţia de Sus, să participe împreună. Obiceiul acesta a mai existat de-a lungul timpului, când preoţii slujitori de la Veneţia de Sus ieşeau cu mic şi cu mare, cu căruţele, pe valea mănăstirii, la locul numit de localnici «la Mănăstire» sau «mînăstiri». De anul acesta dorim să punem bazele unei slujiri comune, preoţi şi credincioşi, pe ruinele mănăstirii, iar după oficierea slujbelor toţi cei prezenţi să participe la o petrecere câmpenească, loc prielnic prin umbra groasă a pădurii şi a pomilor de acolo”, a spus părintele Alexandru Socaciu, paroh la Veneţia de Jos.

„Ne-am bucurat enorm pentru momentele de la pădure, pentru slujbă, dar şi pentru redescoperirea portului popular. Imediat după mobilizarea generală de a participa la o Liturghie pe ruinele fostei mănăstiri de la Veneţia de Sus, veneţenii s-au înveşmântat cu hainele populare, au pregătit bucate tradiţionale şi au înfrumuseţat pădurea cu momente câmpeneşti deosebite. Îmi doresc ca tot ceea ce a fost aici să devină tradiţie, şi astfel să devenim cunoscuţi prin istoria noastră locală unică în Ţara Făgăraşului”, a spus primarul Mihai Popeneciu.

Date oficiale despre mănăstirea de la Veneţia avem de la 1372, când Domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), dăruia printr-un hrisov unei rude cu numele Vlad mai multe comune, printre care şi comuna Veneţia de Jos, amintind şi de mănăstirea de la Veneţia de Sus. Acest hrisov reprezintă cea mai veche mărturie scrisă despre Veneţia şi mănăstirea ei. Un monah cu numele Mafteiu a scris o carte cu mâna lui, numită Sbornic, sau Vieţile Sfinţilor, şi a donat-o preotului din satul Bogata-Hoghiz, cu numele Vasile, în anul 1730. Între anii 1759-1761, Ioanichie, ultimul călugăr cunoscut cu numele, a fost cel mai intim colaborator al monahului Sofronie, în marea revoluţie religioasă din anii 1759-1761.

Mănăstirea de la Veneţia a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, distrugea cu tunurile zidurile bisericii şi chiliile.

Petruţa Socaciu, Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 94, noiembrie-decembrie 2014

 

Read Full Post »

În duminica a III-a din Postul Mare, Duminica Sfintei Cruci, credincioşii Parohiei Veneţia de Sus au luat parte la maslul de obşte organizat de părintele paroh Laurenţiu Oană, aşa cum este tradiţia locală. După oficierea Sfintei Taine, soborul de preoţi invitaţi au sfinţit şi două cruci de dimensiuni mari ce vor fi aşezate pe biserica parohială: una pe altarul bisericii, iar cealaltă pe turnul clopotniţă.

Cele două cruci au fost realizate acum, la doi ani de la sfinţirea locaşului de cult, după cerinţa Părintelui Mitropolit, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza. „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor din parohie am împlinit cerinţa Înaltpreasfinţitului de a schimba vechile cruci de pe biserică. Îi dăm slavă lui Dumnezeu că am reuşit să facem şi acest lucru şi le mulţumim şi părinţilor care au răspuns invitaţiei noastre de a fi împreună părtaşi la bucuria noastră”, a spus imediat după sfinţire părintele paroh.

Părintele protopop Marcel Dobrea a remarcat, în cuvântul său, vechimea bisericii comunităţii din Veneţia de Sus şi frumuseţea ei arhitecturală, lăudând activitatea enoriaşilor şi a preotului. „Ne-am bucurat să fim astăzi în mijlocul dumneavoastră şi să fim părtaşi la bucuria de a sfinţi crucile ce vor fi aşezate pe biserica de aici, din Veneţia de Sus. Ne bucurăm şi pentru activităţile desfăşurate de părintele paroh cu copiii din sat, care iată durează de trei ani, şi vă dorim rodnicie şi folos pe calea Postului Mare, spre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos”.

Din soborul de preoţi au mai făcut parte şi părintele Laurenţiu Urian din Părău, părintele Ştefan Botoran din Grid şi părintele Adrian Gheorghe din Berivoii Mici.

Pr. Alexandru Socaciu (Veneţia de Jos)

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 85, mai-iunie 2015

Read Full Post »

Biserica din Veneţia de Sus a fost arhiplină şi îmbrăcată în haine de sărbătoare în Duminica de 21 octombrie, închinată Sfinţilor Mărturisitori transilvăneni. Zi memorabilă pentru întreaga suflare a satului, căci ea marchează momentul sfinţirii bisericii noastre de către Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Înaltpreasfinţia sa a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte Pr. protopop Ion Tărcuţă, Pr. Laurenţiu Urian din Părău, Pr. Mihai Comşulea din Veneţia de Jos, Pr. Laurenţiu Broscăţeanu – fostul paroh, care slujeşte acum în Cisnădie –, Pr. Florin Butum din Cincu şi Pr. Ioan Frâncu din Comăna.

Sfinţirea bisericii „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” a fost datorată faptului că nu s-au găsit mărturii despre o târnosire a bisericii de către un arhiereu, deşi vechimea ei o încadrează în categoria monumentelor istorice. Astfel, credincioşii din Veneţia de Sus şi-au văzut împlinit visul de a se închina într-un locaş de cult al comunităţii, înfrumuseţat recent şi sfinţit de Mitropolitul Ardealului la o săptămână după sărbătoarea hramului. Sfinţirea bisericii şi zidirea altarului, în care au fost aşezate sfinte moaşte, au împlinit jertfa credincioşilor şi au făcut din locaşul de cult o adevărată catedrală pentru noi.

După târnosirea bisericii a urmat Sfânta Liturghie, între credincioşii prezenţi aflându-se şi primarul comunei Părău, Mihai Popeneciu. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de elevi seminarişti din Făgăraş, condus de prof. Gheorghe Malene. În cadrul slujbei, tânărul Marius-Ionuţ Oltean a fost hirotonit diacon.

La final, Părintele mitropolit a explicat rânduiala târnosirii unei biserici şi a ţinut un cuvânt de învăţătură, tâlcuind Evanghelia vindecării demonizatului. Au primit acte de cinstire din partea ierarhului primarul comunei, membrii Consiliului parohial, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Pr. Eugen Boboescu şi pictorii restauratori.

Biserica din Veneţia de Sus a fost zidită în 1776, iar turnul în 1830, cu materiale luate de la vechea mănăstire dărâmată de generalul Bukov, aflată în apropierea satului. Pictura realizată de ierodiaconul Constandin din Braşov a fost restaurată de pictorii Dumitru Margean Trăşculescu şi Ioana Munteanu. Biserica a căpătat strălucire în ultimii ani, prin lucrările efectuate aici. Fostul preot paroh Laurenţiu Broscăţeanu a schimbat geamurile, a introdus centrală pe gaz şi a început demersurile pentru restaurarea picturii – realizându-se astfel proiectul, obţinerea aprobărilor şi restaurarea altarului.

În ultimii ani au fost restaurate şi naosul şi pronaosul, a fost schimbată pardoseala veche cu parchet, ţigla de pe acoperiş a fost luată la mână, a fost turnat pietriş de jur-împrejurul bisericii, lăcaşul de cult a fost izolat şi zugrăveala exterioară a fost refăcută, reuşindu-se şi turnarea unui trotuar în exteriorul gardului bisericii.

Pr. paroh Laurenţiu Oană

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 69 – noiembrie 2012

Read Full Post »

Paroh: Pr. Laurenţiu Oană

Colaboratori:

  • Invatatoare Marioara Ramona Huditean, Venetia de Sus
  • Profesor de desen Radu Stefan Radu, Braşov

Nr. copii participanţi: 21

Copiii din ”Atelierul Sfantei Paraschiva” de la Parohia Venetia de Sus, sub genericul programului educational “Copiii invata iubirea lui  Hristos”, initiat de Patriarhia Romana si dedicat Anului omagial al Sfantului Maslu si ingrijirii bolnavilor, sub indrumarea parintelui paroh Laurentiu Oana, a domnisoarei invatatoare Marioara Huditean si a profesorului de desen Radu Popa, s-au implicat in diferite activitati de creatie artistica si filantropica. Ei au confectionat martisoare, felicitari, figurine din traforaj, puzzle-uri, pirogravari si oua incondeiate. Activitatile artistice din zilele proiectului au fost posibile datorita unei donatii si cu sprijinul Bisericii noastre, banii ajutand la achizitionarea materialelor utilizate in cadrul atelierului de creatie. La sfarsitul programului copiii au primit dulciuri, iar din banii obtinuti in urma expozitiilor cu vanzare ale exponatelor realizate de copii, au primit pachete cu alimente de baza specifice perioadei pascale doua familii cu cinci copii precum si o femeie imobilizata la pat din parohia noastra.

Read Full Post »