Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Ohaba’

Noul preot din Ohaba a fost instalat în parohie duminică, 19 februarie, de către pr. protopop Marius Corlean. Părintele Aurelian Ciobotaru are 37 de ani, a absolvit Facultatea de teologie ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu şi are 9 copii.

Evenimentul a început cu Utrenia şi Sfânta Liturghie, la care au participat mulţi enoriaşi, dar şi fii ai satului din alte localităţi. Din partea autorităţilor locale a fost prezent domnul primar Victor Bârlez.

La finalul Sfintei Liturghii a fost ceremonialul instalării. Părintele protopop a ţinut un cuvânt despre semnificaţia acestui moment şi despre misiunea noului paroh.

„Îi doresc părintelui să continue lucrarea pe care au avut-o în această parohie părintele Mircea Moldovan, acum pensionar, părintele Ionuţ Ilea şi, în ultimii ani, părintele Lucian Tâlvăr, care a reuşit finalizarea lucrărilor de reînnoire a bisericii mari. Le mulţumim pe această cale părinţilor pentru jertfa şi anii petrecuţi în slujirea acestei comunităţi. Acum părintelui Aurelian i-a rămas ca misiune, pe lângă păstorirea enoriaşilor, şi restaurarea bisericuţei „Adormirea Maicii Domnului”, care se află în cimitirul din deal, monument istoric de secol XVIII, atât de preţios. De asemenea cred că familia părintelui, cu cei şapte copii atât de frumoşi şi încă doi care urmează să se nască, este un model de încurajare şi întărire pentru familii. Le dorim părintelui şi doamnei preotese slujire cu folos în această parohie, spre Bucuria cea veşnică – a lor şi a celor încredinţaţi spre păstorire.” – ne-a spus pr. Marius Corlean.

În chip simbolic, noul preot paroh a primit, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu Streza, prin părintele protopop, Sfânta Evanghelie, Crucea şi cheia bisericii. La final, părintele Aurelian a ţinut un cuvânt de mulţumire.

Evenimentul s-a încheiat cu o agapă la Căminul cultural, unde părintele Lucian Tâlvăr, fostul paroh, care slujeşte acum la Codlea, le-a urat bun venit părintelui şi doamnei preotese şi le-a mulţumit ohăbenilor pentru tot sprijinul acordat în cei 9 ani de slujire.

Părintele Aurelian Ciobotaru a absolvit liceul „Radu Negru” din Galaţi (1993-1997), Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Danubius din Galaţi, profilul Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor (2007-2010) şi Facultatea de Teologie ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu (2012-2016).

Îi dorim şi noi bun venit în Protopopiatul Făgăraş I şi slujire rodnică, cu mult spor duhovnicesc!

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 96, martie-aprilie 2017

Ohaba

Anunțuri

Read Full Post »

În Ohaba, satul românesc de sub Munţii Făgăraş, am să mă întorc întotdeauna cu inima strânsă… Acolo, în lumea aceea ce mai dăinuie parcă doar între cer şi inimi de bătrâni, îmi stau ascunse cele mai de început amintiri. Sunt multe locurile unde mi-aş dori să ajung, însă unul singur acela la care mă voi întoarce întotdeauna…
Existenţa fiecărui om ascunde în umbră un spaţiu al formării sale. Pentru mine, lumea sufletului meu e Ohaba. Iar atunci când mă gândesc la Ohaba, limitez, fără a-mi da seama, întregul spaţiu geografic la casa bunicilor mei.
Mi-aş dori ca aceasta să fie povestea lor, a unui preot care în adâncul sufletului său a rămas întotdeauna sibian şi a unei tinere preotese, din Perşani, pentru care menirea de a fi soţie, mamă şi bunică avea să-şi găsească împlinirea în satul înghesuit la poalele Munţilor Făgăraş. Aceşti oameni, care au rămas fideli unui spaţiu, neabandonându-l pentru un alt fel de confort material sau spiritual, afişează un tip de comportament impropriu multora dintre noi. Şi-au lăsat vieţile să-şi urmeze cursul, fără a se împotrivi… Departe de a fi delăsători, au înţeles că fiecare om e rânduit unui loc, iar în lupta cu timpul şi modernitatea, ei au ales să trăiască încet.
 
Pe bunicul nu mi-l pot imagina altfel decât aşa cum l-am cunoscut eu, ca pe omul blând, cu părul alb şi vorbe puţine. Sărac la vorbă din pricina chibzuinţei şi a modestiei, cu o privire care vădeşte bunătate şi căldură sufletească şi care suplineşte disponibilitatea sa de a comunica. Bunicul e omul pe care l-am descoperit foarte târziu. Probabil pentru că am avut nevoie de maturitate pentru a ajunge să-l cunosc, să-l înţeleg şi să mi-l apropii. Poate pentru că el nu a ştiut niciodată să fie comercial, nici în relaţia cu cei apropiaţi, nici faţă de oameni în general. Târziu am înţeles faptul că dincolo de aparenta răceală pe care o afişează, se ascunde un om format prin educaţie să nu îi deranjeze pe ceilalţi, ci să trăiască discret.
Amintirea serilor de vară când adormeam privindu-l pe bunicul rugându-se îmi va umple întotdeauna inima de bucurie. M-am întrebat mereu ce se ascundea în spatele îngenuncherii sale, pentru cine se ruga bunicul, cum ne cuprindea pe toţi ai lui în rugile întinse către cer. Uneori mi-e dor să revăd imaginea bunicului cufundat în rugăciune, să resimt emoţia de atunci. Dar timpul a trecut, iar verişorii mei mai mici au dreptul la a-şi croi propriile lor amintiri cu bunicii. Între timp, camera amintirilor a fost reamenajată, iar acum serveşte drept spaţiu de trecere dintr-o încăpere într-alta. În sufletul meu însă, ea are aceeaşi rezonanţă şi aceeaşi poveste.
Mama Ica, căci aşa m-am obişnuit a-i spune bunicii, a avut dintotdeauna o sensibilitate extraordinară pentru copii. Dumnezeu a rânduit să fie educatoare şi a binecuvântat-o cu şapte nepoţi, însă încercările pe care viaţa i le-a pregătit nu au fost uşoare. Şi-a pierdut de tânără un copil şi cu toate acestea a avut puterea să crească alte trei fete cu inima deschisă… Mereu am avut senzaţia că Mama Ica a crescut trei fete pe pământ şi un înger în ceruri. În fiecare an, de ziua lui Gabriel, bunica mă lua cu ea la cimitir. Am revăzut de atâtea ori întâlnirea emoţionantă dintre o mamă şi amintirea copilului său. Îl iubea prin toate florile pe care i le culegea din curtea casei şi îi vorbea prin intermediul rugăciunilor sale. Lângă mormânt, privirea bunicii zbura în veşnicia clipei. Nu pleca niciodată de la cimitir fără să-mi amintească câţi ani ar fi avut băiatul ei. Mai târziu, am înţeles că nu cu mine vorbea, ci cu ea însăşi, cu dorurile ei…
Mi-e dor de Mama Ica mai ales în zilele de sărbătoare, în momentele când oraşul şi modernitatea rămân departe de atmosfera pe care bunica reuşea s-o croiască în jurul Naşterii Domnului, a Învierii Sale şi a tuturor sărbătorilor de peste an. Şi cred că nimeni nu va putea să înlocuiască vreodată, în imaginarul meu, adierea de dragoste pe care am simţit-o din partea bunicii. Dacă aş vrea să-i mulţumesc pentru ceva, e pentru dăruirea sa necondiţionată, pentru ochii ei albaştri în care obişnuiam să-mi vărs neputinţele de copil, pentru firea sa muzicală, pentru toate versurile pe care mi le-a recitat, pentru că mi-a şoptit povestea copilăriei mele.
Acum, când anii mei bat la poarta maturităţii, iar anii lor par a-şi iuţi tot mai mult pasul, port în sufletul recunoştinţa pentru răgazul pe care l-am primit, în drumul meu prin viaţă, de a-i fi cunoscut pe aceşti oameni, bucuria de a fi putut să trăiesc, alături de ei, mai aproape de Dumnezeu.
Mi-aş dori ca întâlnirea dintre mine şi condei să lase în urmă mulţumirea faţă de cei pe care nici timpul şi nici uitarea nu mi-i va putea smulge din inimă. Mulţumesc mama Ica, Mulţumesc bunicu’!
Iulia-Dorina Stanciu
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 63 – aprilie 2012

Read Full Post »

Ridicată între anii 1935-1944, biserica mare din Ohaba nu a fost sfinţită decât sâmbătă, 18 decembrie, după ce în ultimii ani au fost făcute aici mai multe lucrări interioare şi exterioare. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.


Vechi şi nou
Ohaba se bucură de două lăcaşuri de cult. Pentru că bisericuţa de pe culmea dealului, care străjuieşte de secole satul, devenise neîncăpătoare, sătenii au ridicat lui Dumnezeu o altă casă, spaţioasă şi înaltă, de dimensiunile unei catedrale. Deşi au trecut multe zeci de ani de la construire, ea nu a fost niciodată sfinţită. Prin grija şi multa osteneală a preotului paroh, Lucian Tîlvăr, în ultimii ani s-au făcut aici multe lucrări: s-a montat un iconostas sculptat în lemn, s-a pavat pardoseala cu travertin, s-a montat o centrală termică cu încălzire atât cu calorifere cât şi prin pardoseală, iar biserica a fost zugrăvită şi pe interior, şi pe exterior, căpătând astfel haine cu totul noi, care au pregătit-o pentru sfinţire.

Oameni de ieri şi de azi
Cel mai important eveniment din viaţa lăcaşului de cult a avut loc sâmbătă, 18 decembrie. Îmbrăcată de sărbătoare, biserica i-a avut aproape şi pe fiii satului plecaţi la Domnul, prezenţi în chip nevăzut, dar şi în chip văzut, prin două expoziţii: una de fotografie veche, expusă în pronaosul bisericii, şi alta de icoană pe sticlă, ce poate fi văzută în biroul parohial. Parohia Ohaba se bucură de o colecţie de peste 40 de icoane pe sticlă, păstrate cu sfinţenie şi lăsate ca moştenire de generaţiile trecute, colecţie care din vara anului 2010 a intrat într-un proiect de restaurare care se va întinde pe durata a 4 ani.
Fiii de azi ai satului, veniţi unii de la câţiva paşi, alţii de la kilometri buni, iar alţii de peste mări şi ţări, s-au pregătit dis de dimineaţă să îl întâmpine pe Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Părintele Mitropolit a fost aşteptat de un sobor de preoţi, alcătuit din parohii satelor din comuna Şinca, împreună cu domnul primar Victor Bârlez, părintele Matei Bilauca – stareţul schitului din Şinca Nouă, părintele Hristofor Bucur – stareţul schitului din Poiana Braşov, părintele Ion Cioacă – parohul bisericii „Înălţarea Domnului” din Codlea, părintele Ionuţ Ilea şi părintele Mircea Moldovan, foşti parohi ai satului Ohaba, dar şi alţi preoţi apropiaţi ai actualului preot paroh, părintele Lucian Tîlvăr.

Iarnă şi în Evanghelie
Înainte de începerea slujbei de sfinţire, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu a explicat în câteva cuvinte rânduiala şi semnificaţia slujbei de sfinţire a bisericii. Apoi, preoţi şi credincioşi – mulţi dintre ei în costume populare, au ieşit să înfrunte gerul pătrunzător, pentru târnosirea celor patru laturi exterioare ale bisericii. Căldura sufletească a oamenilor a izbândit însă frigul, mai ales când au simţit prezenţa lui Dumnezeu venind din alte timpuri, prin cuvintele Evangheliei: „Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon” (Ioan 10, 22-23), cuvinte citite cu emoţie chiar de părintele paroh.
Intrând apoi în biserică după rânduiala care se face de Paşti, a urmat zidirea altarului şi Sfânta Liturghie. Răspunsurile la strană au fost date de corul de tineri al parohiei „Înălţarea Domnului” din Codlea, condus de doamna preoteasă Sarah Tîlvăr.

Aprecieri şi recunoştinţă
În cuvântul de învăţătură, ÎPS Laurenţiu a vorbit despre semnificaţia ridicării şi sfinţirii unei biserici: „Biserica este Casa Domnului şi casa caselor noastre. Nu orice casă poate fi biserică. Casa Domnului este zidită pe un loc anume, care este scos din uzul comun. În momentul în care s-a hotărât ca pe acel loc să se zidească o biserică şi se pune fundaţia, acel loc este ocrotit de Dumnezeu printr-o binecuvântare specială, numită punerea pietrei de temelie. Din ceea ce Dumnezeu ne-a oferit, noi am ales ceva mai deosebit, pentru a-l oferi Lui.”
La final, Părintele Mitropolit a oferit acte de cinstire celor care au contribuit la înfrumuseţarea lăcaşului de cult: Consiliul parohial şi Adunarea parohială, domnul Victor Bârlez – primarul comunei Şinca, doamna dr. Olimpia Coman Sipeanu, doamna dr. Alina Geanina Ionescu, drd. Mirel Bucur, Răzvan Neamţu şi Dorel Piticaş. Părintele paroh Lucian Tâlvăr şi fostul paroh, părintele Ionuţ Ilea, astăzi preot la Vlădeni, au primit distincţia de iconom.
Sărbătoarea a fost încununată de Botezul celui de-al doilea copil al părintelui paroh, micuţa Antonia-Maria, şi s-a încheiat cu agapa de la căminul cultural, pregătită cu mare dragoste de localnici.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 48 – ianuarie 2011

Read Full Post »

Naşterea Domnului este mereu un prilej de a dărui bucurie celorlalţi. Membrii grupului vocal „Apostolia” din Ţara Făgăraşului au trăit anul acesta momente unice, oferind în dar credincioşilor din parohiile Ohaba, Şercăiţa, Bucium, Şinca Nouă, Olteţ, Ucea de Jos şi „Sf. Ilie” din Oraşul Victoria vestea Naşterii Domnului, eveniment care marchează singurul lucru nou sub soare, cum spune Scriptura, adică coborârea lui Dumnezeu pe pământ.

Continuare şi imagini aici.

Read Full Post »