Feeds:
Articole
Comentarii

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la ridicarea unei troiţe pe locul unde acum aproximativ 255 de ani a existat o frumoasă mănăstire făgărăşeană, mai sus de satul Veneţia de Sus. Obiceiul local de a se sluji Sfânta Liturghie pe ruinele mănăstirii datează tot de atunci.

 

„Ne-a atras mereu locul acesta”

Preotul Florin Lodroman, acum ieromonah şi paroh la Berlin, cu numele de călugărie Clement, fost paroh în satul Veneţia de Sus, este iniţiatorul ridicării troiţei împreună cu un grup de credincioşi din Veneţia de Sus. Tot ei sunt şi cei care urcau anual, din iulie 1997, pe ruinele fostei mănăstiri pentru a săvârşi Sfânta Liturghie. „Veneam cu părintele Florin în căruţe trase de cai sau cu tractoarele şi făceam aici Sfânta Liturghie, iar apoi ne aşezam pe iarbă unde mâncam şi povesteam. Pe noi ne-a atras mereu locul acesta, mai ales că aici nu cresc pomi sau bălării, ba mai sunt şi ani în care nu creşte nici iarba în jurul troiţei”, a spus o femeie de 75 de ani din Veneţia de Sus.

Actualul paroh al satului, preotul Laurenţiu Oană, a continuat tradiţia locului, cu câteva excepţii, însă de anul trecut s-au adăugat şi credincioşii din Veneţia de Jos, comunitatea soră prin denumire. „Mi s-a părut foarte interesantă iniţiativa oamenilor şi a preoţilor din Veneţia de Sus şi mi-am dorit să înfrăţim comunităţile şi să slujim anual împreună chiar acolo unde cu mulţi ani în urmă se înălţau rugăciuni şi se făceau eforturi imense pentru păstrarea identităţii şi demnităţii româneşti şi ortodoxe. Locul fostei mănăstiri este un prilej de a fi împreună, de a înălţa rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu laolaltă, de a ne împărtăşi necazurile şi bucuriile”, a spus părintele Alexandru Socaciu din Veneţia de Jos.

 

Reamintirea trecutului

Ca şi anul trecut, după săvârşirea Sfintei Liturghii şi împărtăşirea credincioşilor, preoţii şi credincioşii au săvârşit şi un parastas de pomenire pentru ctitorii, slujitorii şi binefăcătorii mănăstirii de la Veneţia de Sus. Apoi veneţenii au luat parte la o agapă pregătită în cinstea sărbătorii.

Ocazia a fost folosită şi pentru a depăna amintiri legate de fosta mănăstire. „Am aflat că un învăţător al satului Veneţia de Jos, fost director al şcolii, sibianul Traian Cismaş, a urcat în mai multe vacanţe cu copii din sat pe ruinele fostei mănăstiri, încercând să identifice cât mai multe amintiri despre locul şi oamenii care au trecut pe acolo. Aşa se explică de ce mai mulţi localnici deţin lespezi de piatră pictate sau văcăluite. Într-o mică monografie a învăţătorului se aminteşte că după distrugerea ei, veneţenii de Sus au recuperat ce s-a mai putut recupera din ruine şi au construit actuala biserică din Veneţia de Sus, după ce mai înainte era o biserică din scânduri şi bârne”, a spus preotul Alexandru Socaciu.

Cele mai vechi date despre mănăstire, ca şi despre comunitatea veneţenilor, le avem dintr-un act de donaţie dat de domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), care dăruia printr-un hrisov, la anul 1372, unei rude cu numele Vlad, mai multe comune, printre care şi comuna Veneţia de Jos, amintind şi de Mănăstirea de la Veneţia de Sus. Această mănăstire a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, distrugea cu tunurile zidurile bisericii şi chiliile.

 

Refugiu pentru localnici

Dintr-o altă monografie a satului Veneţia de Jos, scrisă de localnicul Av. Dr. Octavian Comanici, nepublicată şi nefinalizată, dar şi din oralitatea locuitorilor celor două sate omonime, se ştie că mănăstirea a fost un loc de refugiu permanent, indiferent de timpurile şi oamenii care locuiau în aceste locuri. Atunci când tătarii sau alte popoare migratoare jefuiau avuţiile satelor, femeile fugeau la mănăstire unde se rugau să nu fie descoperite. Aici era un loc greu accesibil, deoarece accesul se făcea cam cinci kilometri printr-o vale, valea Mănăstirii. Doar localnicii ştiau exact cum să ajungă acolo. „Atunci când fetele sau femeile erau urmărite până la mănăstire, ele urcau şi mai sus, pe vârful Gârbova, al Munţilor Perşani. Dacă şi aici erau ajunse de hoardele cotropitoare, femeile nu se predau, ci pur şi simplu se aruncau în gol pentru a nu le da ocazia să le pângărească. Sacrificiul lor nu este unul unic în istorie, ci se ştie foarte bine că invadatorii procedau la astfel de practici barbare pentru a supune pe localnici”, a mai spus părintele Alexandru Socaciu.

Astfel, mănăstirea a devenit şi un loc de comemorare a acestor femei, un loc de a le cinsti memoria şi de a ne ruga pentru sufletele lor.

Petruţa Socaciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

Venetia manastire net

Reclame

Satul Recea s-a aflat în mare sărbătoare în duminica de 16 iulie. Preasfinţitul Ilarion, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a liturghisit în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, hirotonindu-l întru preot pe diaconul Florin Pasca, pe care l-a instalat apoi ca preot paroh. În soborul slujitor s-au aflat părintele Ion Tărcuţă, protopopul de Făgăraş 2, precum şi fostul paroh, Constantin Spiridon, care este acum paroh la Mândra.

Ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură iar la sfârşit i-a miruit pe credincioşi, le-a dăruit câte o iconiţă şi a transmis gândurile bune şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

Noul preot de la Recea, părintele Florin Pasca, s-a născut în 1986 la Năsăud, în judeţul Bistriţa. A absolvit Seminarul Ortodox şi Facultatea de Teologie la Cluj, unde a absolvit în 2010. Cursurile de masterat le-a parcurs la Facultatea de Teologie „Sf. Ierarh Andrei Şaguna” din Sibiu, între 2013-2015. Din 2010 a lucrat în Braşov, în cadrul unei companii de accesorii auto. Din 2012 este căsătorit cu doamna preoteasă Raluca şi au în prezent un copil.

Le dorim părintelui Florin şi doamnei preotese păstorire cu folos, spre întărirea comuniunii şi a comunităţii, cu roade vrednice de mântuire!

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

Aniversare la Lisa

Duminică, 9 iulie, satul Lisa a împlinit 490 ani de atestare documentară. Cu acest prilej comunitatea noastră a primit vizita Înaltpreasfinţiei Sale Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, care a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un distins sobor de sfinţiţi slujitori – ieromonahi, preoţi şi diaconi. Bucuria comuniunii euharistice a fost sporită de hirotonia întru preot a diaconului Ioan Şovrea şi hirotonia întru diacon a teologului Mihai Sergiu Terzea, precum şi de prezenţa grupului ”Anatoly” din Braşov care a oferit răspunsurile liturgice.

După Sfânta Liturghie a urmat slujba de pomenire a înaintaşilor satului nostru oficiată la Monumentul Eroilor. Aici Părintele Mitropolit a primit o diplomă de onoare din partea Comunei Lisa, înmânată de domnul primar Gheorghe Moga ca semn de recunoştinţă şi preţuire pentru activitatea desfăşurată în sânul comunităţii lisene între anii 1970-1976, când a slujit ca preot paroh, şi pentru părinteasca purtare de grijă arătată ca ierarh.

Sărbătoarea a continuat în centrul satului cu diferite momente culturale şi artistice. În cadrul acestora Octavian Paler a fost declarat post-mortem cetăţean de onoare al Comunei Lisa. De asemenea, a avut loc premierea concursului de eseuri intitulat „Lisa, leagănul copilăriei mele“ şi decernarea de diplome familiilor care sărbătoresc 50 de ani de căsătorie.

Oamenii adunaţi în centrul satului s-au bucurat de prestaţia mai multor artişti locali şi din Ţara Făgăraşului care prin cântecul şi dansul popular au răspândit voie bună în rândurile spectatorilor. În Căminul Cultural s-a înfiripat cu ocazia acestei sărbători un muzeu ad-hoc cu obiecte vechi, tradiţionale, din curţile şi casele localnicilor, folosite odinioară în viaţa de zi cu zi.

Aniversarea a 490 de ani de atestare documentară a satului Lisa a reprezentat pentru comunitatea noastră un moment de bucurie, dar şi de revelare a unui lucru extrem de important: continuitatea unui neam în timp şi spaţiu a fost, este şi va fi determinată de ancorarea ei în veşnicia Cerului şi în rodnicia pământului.

Pr. paroh Sergiu Dudan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 99, septembrie-octombrie 2017

 

Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a binecuvântat sâmbătă, 8 iulie, paraclisul amenajat în demisolul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Parohia Făgăraş-Gară, locaş de cult aflat în construcţie.

Credincioşii Parohiei Făgăraş-Gară au trăit clipe de bucurie duhovnicească venită prin binecuvântarea arhierească adusă cu ocazia vizitei Înaltpreasfinţitului Mitropolit Laurenţiu. Făgărăşenii au participat în număr mare la slujba de sfinţire a paraclisului amenajat în demisolul viitoarei biserici a parohiei menţionate şi la Sfânta Liturghie oficiată de ierarh şi un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte protopopul de Făgăraş 1, Marius Corlean, şi numeroşi slujitori ai sfintelor altare din oraş şi împrejurimi.

În cadrul Sfintei Liturghii diaconul Daniel Grecu a fost hirotonit preot pentru Parohia Arpaşu de Jos, iar teologul Ioan Şovrea a fost hirotonit diacon.

Locaşul de cult a început a fi zidit în urmă cu aproximativ un an pentru a oferi comunităţii un spaţiu de rugăciune deoarece în apropiere nu se află nici o altă biserică.

„Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am reuşit să binecuvântăm demisolul noii biserici puse sub ocrotirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. A fost o bucurie pentru întreaga comunitate că acest demisol a devenit funcţional, că s-a transformat într-un locaş de rugăciune care va construi noua biserică şi astfel comunitatea credincioşilor din acest cartier să aibă un locaş de cult apropiat, pentru că biserica lor parohială era foarte îndepărtată. Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toate şi aducem cinstire Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitorii acestei biserici, şi în acelaşi timp îl felicităm şi binecuvântăm pe părintele Adrian Precup, care s-a ocupat de ridicarea acestei biserici”, ne-a spus ÎPS Mitropolit Laurenţiu.

Zidirea bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a început deoarece credincioşii din această parte a oraşului şi-au dorit de mulţi ani ridicarea unui lăcaş de cult mai aproape de casele lor. Încă de la început au fost alături de preotul paroh şi au sprijinit această lucrare închinată lui Dumnezeu.

„Demersurile pentru căutarea terenului şi pentru obţinerea avizelor de construire au început în urmă cu mai bine de şase ani, iar acum un an şi câteva luni ne-am apucat propriu-zis de construcţia bisericii. Mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu pentru binecuvântarea adusă peste comunitatea noastră şi peste preoţii din Făgăraş. Să ne ajute Dumnezeu să putem duce la capăt lucrările la biserica noastră”, ne-a spus preotul paroh Adrian Precup.

mitropolia-ardealului.ro

colaj net

În perioada 3-4 iulie 2017 a avut loc în oraşul Victoria a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Toacă şi de Clopote. La această ediţie s-au înscris 96 de copii din toate zonele ţării, dar şi din Ungaria şi Republica Moldova.

Festivalul s-a desfăşu­rat în Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul Victoria, unde gazdă a fost preotul paroh Octavian Smădu, fon­datorul acestui eveniment organizat încă din 1995, când tineri de la acest locaş de cult au fost primii concurenţi. Din 2001, festivalul a devenit un eveniment naţional, la care copiii iubitori ai cântecului de toacă se înscriu an de an pentru a-şi dovedi mă­iestria în această artă aparte. Renumele căpătat de evenimentul organizat anual la începutul lunii iulie, interesul crescut al copiilor şi tinerilor au făcut ca festivalul să fie o manifestare spirituală şi culturală unică în lume, iar oraşul Victoria, aşezat la poalele Munţilor Făgăraş, să iasă din anonimat şi să devină preţ de câteva zile o adevărată capitală internaţională a cântecului de toacă. De câţiva ani, mai mulţi copii participanţi la festival completează evenimentul şi prin cântece de clopote.

„O adevărată artă”

Cei 96 de copii, preşcolari şi elevi de clasele I-VIII, s-au întrecut pe ei înşişi la această ediţie a festivalului, după cum ne-au spus organizatorii. Evo­luţia lor faţă de ediţiile trecute a fost evidentă, iar juriul a apreciat talentul şi efortul copiilor. Mesajul de binecuvântare al Înalt­preasfinţitului Părinte Lau­renţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a fost transmis de pr. lect. univ. dr. Ema­nuel Tăvală, consilier cultural eparhial. La eveniment au fost prezenţi protopopul de Făgă­raş 1, Marius Corlean, precum şi nu­meroşi preoţi şi însoţitori.

„Copiii au venit îmbrăcaţi în costumul popular specific zonei din care provin. Am constatat că a crescut nivelul foarte mult şi sunt copi­laşi care fac o adevărată artă din acest cântec de toacă. Ne-am înălţat cu gândul şi cu inima spre cer, iar cântecul de toacă a făcut legătura între pământ şi cer. Mă bucur că a fost implementată această idee a copilaşilor din parohia noastră născută încă din 1994, care doreau să bată toaca la biserica noastră. Din 1995 i-am prins într-o competiţie, iar apoi această competiţie a devenit una naţională şi apoi interna­ţională. (…)”, ne-a spus pr. paroh Octavian Smădu.

La final, copiii au primit premii şi diplome din partea organizatorilor, iar Arhiepiscopia Si­biului a oferit tuturor participan­ţilor câte o carte de rugăciuni.

Ştefan Mărculeţ, Ziarul Lumina

Foto: Mitropolia Ardealului

Asociaţia Doamna Maria Brâncoveanu a bisericii brâncoveneşti Sf. Nicolae din Făgăraş, împreună cu Centrul cultural Zestrea Buciumului, al Parohiei ortodoxe Bucium, au susţinut anul acesta la Bikeathon proiectul Spitalului Municipal Făgăraş „Mişcare pentru recuperare”. Sub deviza „Ne unim pentru Spital”, mai mulţi membri ai celor două asociaţii au susţinut cauza spitalului şi au încercat să mobilizeze cât mai multe resurse pentru acest proiect. În plus, ei au pedalat pentru această cauză sâmbătă, 10 iunie, la Bikeathon Ţara Făgăraşului – un eveniment caritabil în care 12 proiecte făgărăşene au fost susţinute direct de peste şapte sute de biciclişti şi indirect de multe alte persoane sau companii.

Membrii echipelor noastre de biciclişti au fost însufleţite de pr. protopop Marius Corlean, de la biserica Brâncoveanu, şi pr. Alexandru Cîmpan din Bucium. Cei implicaţi au declarat că a fost o experienţă extraordinară de unitate pentru un scop comun, dragoste pentru comunitate şi implicare activă.

Proiectul „Mişcare pentru recuperare” prevede dotarea sălii de gimnastică recuperatorie din spitalul nostru. În urma evenimentului, fondurile strânse au depăşit bugetul iniţial, iar în prezent proiectul se află în faza de implementare, urmând să se bucure de el numeroşii pacienţi ai acestei secţii a Spitalului Municipal.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 98, iulie-august 2017

De ziua internaţională a copilului, 1 iunie 2017, Centrul Ioan Cavaler de Puşcariu al Parohiei ortodoxe din Veneţia de Jos a organizat un concurs de promovare a vetrei satului. Proiectul „Rural treasure hunting la Veneţia de Jos” a fost propus, susţinut şi implementat de tinerii parohiei, ajutaţi de mai multe instituţii locale şi regionale. Proiectul a fost finanţat de Programul YouthBank Făgăraş, prin Fundaţia Comunitară Ţara Făgăraşului, şi de Parohia ortodoxă Veneţia de Jos.

 

Proiectul tinerilor din parohie

„M-am bucurat că iniţiativa de a propune acest proiect a venit chiar de la tinerii cu care lucrăm în cadrul parohiei. La început am fost surprins de acest demers şi interes al lor, apoi ne-am apucat de treabă împreună cu ei. În jur de 40 de persoane din sat, Postul de Poliţie Părău, Primăria şi Consiliul Local Părău au fost parteneri în proiect. Mulţumim lui Dumnezeu că totul a fost aşa cum ne-am dorit să fie”, a precizat părintele Alexandru Socaciu.

 

Pe uliţele satului, descoperind comori

Un joc interactiv a prilejuit întâlnirea mai multor copii din Făgăraş, Veneţia de Jos, Comăna, Crihalma şi Ticuşu Nou. Aceştia au avut de parcurs mai multe trasee cu probe sportive sau de logică, pentru a găsi „comoara Veneţiei”. Comoara a constat în faptul că, pe lângă premiile şi medaliile învingătorilor, toţi au descoperit un sat cu o istorie bogată, o comunitate prea puţin cunoscută, dar şi un mod plăcut de a petrece timpul liber.

Echipa câştigătoare a fost desemnată în funcţie de timpul în care a îndeplinit sarcinile până finalul cursei, dar toţi au plecat acasă descoperind un sat cu o istorie fascinantă, unde au activat personalităţi ca Ioan cavaler de Puşcariu, Lidia Jiga – la vremea ei unica dresoare cu dresaj mixt de tigri, lei şi pantere, Gheorghe Comaniciu, notar (un fel de primar şi şef al administraţiei locale), director de bancă la Banca Veneţeană, deschizător de drumuri pentru mulţi tineri din comunitate; au aflat informaţii despre mama scriitorului Emil Cioran, despre primăria din sat şi istoria mutării ei de către autorităţile comuniste şi multe altele.

„Evenimentul s-a desfăşurat foarte frumos, organizarea a fost foarte bună şi participanţii s-au distrat. Mi-ar plăcea să se mai organizeze astfel de evenimente în Veneţia”, a spus Georgiana Popeneciu, fotograf voluntar al evenimentului.

„Ca voluntar a fost foarte frumos să vezi cum participanţii merg prin satul tău să caute case vechi, oameni sau alte obiecte, să îi vezi cum lucrează în echipă şi cum decid împreună cum să facă să treacă probele fie de logică, fie sportive”, a spus Sebastiana Gafton, voluntar în cadrul evenimentului.

 

Distracţie şi cultură

„Pentru comunitatea noastră jocul de valorificare a vetrei satului, a oamenilor şi a zonei este ceva inedit şi îmbucurător. Dintr-o dată să vezi pe străzile din sat numai copii care se plimbă, întreabă şi râd cu gura până la urechi este ceva deosebit. Le mulţumim tuturor participanţilor, părinţilor lor şi organizatorilor pentru modul lor frumos de a se lăsa captaţi de evenimentul nostru”, a spus preotul Alexandru Socaciu.

Dacă ar fi să prezentăm o imagine amuzantă din ziua concursului, am alege-o pe cea prin care un tânăr, preocupat cu descifrarea traseului, nu a citit cu atenţie una din instrucţiuni. „Deşi pe bileţelul lui scria că trebuie să fotografieze o barză din sat, grăbit, el a citit „brânză”. O sarcină foarte uşoară, căci satul are zeci de cuiburi, s-a transformat într-una mai complexă: unde să găseşti brânză? Echipa însă s-a descurcat. Au intrat în curtea unui localnic şi au cerut… brânză! Inclusiv cei care le-au deschis nu doar casa, ci şi frigiderul, pentru a găsi o bucată de brânză, povesteau cu mult haz întâmplarea şi stânjeneala băiatului de a cere să fotografieze o bucată de brânză”, a povestit tuturor la final părintele Alexandru.

Organizatorii jocului de valorificare a vetrei satului consideră că astfel de acţiuni au rolul de a-i culturaliza pe tineri, de a-i provoca la o altfel de petrecere a zilei internaţionale a copilului şi, de ce nu, de a cunoaşte cât mai multe despre Ţara Făgăraşului şi personalităţile marcante ale istoriei ei.

Prof. Petruţa Socaciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 98, iulie-august 2017