Organizaţia Open Doors USA a publicat în 11 ianuarie 2017 lista celor 50 de ţări în care creştinii au fost persecutaţi pentru credinţa lor în anul 2016. Open Doors USA raportează 21 de ţări în care minoritatea creştină este persecutată în proporţie de 100%. Astfel, aproximativ 215 milioane de creştini au avut de suferit pentru convingerea lor religioasă anul trecut.
Este al 25-lea an în care organizaţia realizează acest raport şi, potrivit lui David Curry, CEO-ul Organizaţiei, se înregistrează cea mai gravă situaţie de până acum. „Un creştin din 12 trăieşte într-o zonă sau cultură în care creştinismul este ilegal, interzis, sau pedepsit. Totuşi, lumea nu vorbeşte foarte mult despre valul şocant de intoleranţă religioasă.”, spune David Curry, citat de christianpost.com.
Raportul înregistrează 1207 creştini ucişi pentru credinţa lor, în afară de zonele Coreea de Nord, Irak şi Siria, care se află pe locurile 1, 6 şi 7 din alarmantul top. De asemenea, 1329 de locaşe de cult au fost atacate sau distruse pe întreg globul în anul 2016.
Cele 21 de ţări în care minoritatea creştină este persecutată în proporţie de 100% sunt Coreea de Nord, Somalia, Afganistan, Pakistan, Sudan, Siria, Irak, Iran, Yemen, Eritrea, Libia, Nigeria, Maldive, Arabia Saudită, India, Uzbekistan, Vietnam, Kenya, Turkmenistan, Qatar şi Egipt.
În Coreea de Nord, o persoană poate fi încarcerată sau omorâtă doar pentru deţinerea unei Biblii. Cetăţenii acestei ţări sunt forţaţi să creadă în familia conducătorului Kim Jong Un, ca singură divinitate. Mii de oameni au fost ucişi sau trimişi în lagăre de „reeducare” pentru practicarea credinţei lor.
În Somalia, deşi puţine persecuţii sunt raportate, creştinismul este interzis. Există mici comunităţi, care îşi practică credinţa în ascuns, iar dacă sunt descoperite, creştinii sunt ucişi fără vreun proces anterior. În Somalia toţi cetăţenii sunt înregistraţi ca şi islamişti, indiferent de credinţa lor.
Pakistan este cea mai violentă ţară în ce priveşte opresiunea creştinilor. Aceştia sunt ţinta ridiculizărilor şi persecuţiilor publice. Poliţia nu îi protejează corect şi persecutorii se autoimpun.
„Au fost arse din temelii oraşe întregi, oameni au fost arşi de vii, sunt tot mai multe fete violate şi luate cu forţa în căsătorie islamică, în încercarea adepţilor musulmani de a obţine un loc în rai, prin această metodă de convertire.”, a spus Wilson Chowdhry, preşedintele Asociaţiei Creştine Britanice din Pakistan.
Sorin Ioniţe, basilica.ro
Sursa foto: aina.org
Diaconul Sarmad Ozan: „Am ascuns Potirul plin în sân, am închis ochii şi am fugit”
Taina Sfintei Euharistii, săvârşită în cadrul dumnezeieștii Liturghii, este centrul vieţii noastre, a creştinilor. Viaţa ni se desfăşoară între o Liturghie şi alta, aşa cum spunea teologul american Alexander Schmemann. De două mii de ani, Hristos se jertfeşte neîncetat pe dumnezeiescul Altar – din coasta Sa cea străpunsă izvorând viaţa întregii lumi. Acest caracter de jertfă nesângeroasă este trăit în Orient în mod sângeros, în cel mai serios sens al cuvântului.
Aşa cum mărturisesc ziarele Christian Post şi Al Jazeera, în 2016, cele mai multe atacuri asupra comunităţii creştine din câmpia Ninive, din Irak, au avut loc în zilele de duminică, în timpul serviciului liturgic. Au fost distruse majoritatea bisericilor din oraşul Mosul şi din împrejurimi. Dureros este faptul că au murit foarte mulţi creştini, despre care sursele occidentale au refuzat să scrie. Cea mai recentă mărturie aparţine unui diacon din satul Karrada. Deşi comunitatea număra doar câteva zeci de suflete, majoritatea creştinilor emigrând în Liban sau Kurdistan, Liturghia nu a încetat a fi săvârşită de către comunitatea chaldeeană răsăriteană.
În luna septembrie a anului 2016, în plină dimineaţă de duminică, biserica a fost atacată de către rebelii Daesh. Scăpând cu viaţă, diaconul Sarmad Ozan a povestit jurnalistului Raymond Ibrahim experienţa dureroasă prin care a trecut comunitatea creştină din Karrada: „Părintele vorbea în mijlocul bisericii, când a explodat prima bombă la uşa clădirii. În învălmăşeala momentului, când toţi se îngrămădeau să iasă, m-am gândit la Trupul şi Sângele lui Hristos care erau în Potir. Dacă va fi să mor, măcar Sfintele să nu cadă în mâna păgânilor, mi-am spus în minte. Nu am ştiut ce să fac, mi-am desfăcut veşmântul la piept şi am ascuns acolo Potirul, care era aproape plin. Am închis ochii şi am ieşit. Afară se auzeau împuşcăturile. Cu harul lui Dumnezeu am reuşit să ajung lângă zidul bisericii mari. De acolo m-am adăpostit într-un pasaj, unde mai erau şi alţi creştini. Am stat acolo până a doua zi, când au sosit forţele guvernamentale şi au asigurat zona. Nu am spus nimănui ce am în sân. Cu evlavie m-am prezentat episcopului abia a doua zi, când am scos din sân Potirul. Minunea lui Dumnezeu, nu se vărsase nicio picătură!”.
Doxologia.ro
Protopopiatul ortodox Făgăraş 
Lasă un răspuns