Paraclisul schitului de la Şinca Nouă a fost sfinţit

Deşi semăna mai mult cu o zi de toamnă târzie decât cu una de vară, ziua de 25 iunie 2011 s-a făcut deosebită nu datorită ploii mărunte şi frigului, ci atmosferei duhovniceşti plină de bucuria momentului sfinţirii paraclisului noului aşezământ monahal de la Şinca Nouă.

 O osteneală binecuvântată

Situat în imediata vecinătate a comunei Şinca Nouă, într-o poiană din mijlocul pădurii desprinsă parcă din poveşti, corpul de clădire care cuprinde paraclisul, trapeza şi chiliile, alături de celelalte anexe gospodăreşti, s-a ridicat între anii 2009-2011. Ostenitori au fost obştea, al cărei stareţ este părintele Matei Bilauca, cu participarea plină de disponibilitate şi dăruire a primarului comunei, a părintelui paroh, a localnicilor cu suflet mare şi a tuturor celor cunoscuţi şi necunoscuţi care s-au implicat în ridicarea complexului monahal. Însă cu siguranţă că toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără permanenta purtare de grijă a lui Dumnezeu şi prin mijlocirea sfinţilor ocrotitori ai paraclisului: Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfânta Anastasia Romana.

Sfântul Ierarh Nectarie (9 noiembrie) a devenit ocrotitorul schitului într-un mod cât se poate de firesc. O părticică din sfintele sale moaşte a ajuns aici odată cu vieţuitorii. Este un sfânt cunoscut şi iubit atât de greci, dar din ce în ce mai mult şi de români, pentru că se arată un grabnic ajutător celor care îi cer ajutorul cu credinţă. Iar numele Cuvioasei Mari Muceniţe Anastasia Romana (29 octombrie), a ajuns să fie legat de acest loc datorită mai multor motive izvorâte din lucrarea tainică a Sfintei şi din voia lui Dumnezeu. Legăturile vieţuitorilor schitului cu Mănăstirea Grigoriu din Sfântul Munte Athos, care adăposteşte părţi din sfintele ei moaşte, traducerea vieţii şi a paraclisului Sfintei în limba română – lucrare împlinită cu osârdia şi osteneala aceloraşi vieţuitori ai schitului –, diferite lucrări minunate săvârşite de Sfânta Anastasia în viaţa celor care i-au cerut ajutorul în urma citirii cărţii – toate acestea au condus la hotărârea ca şi Sfânta Mare Muceniţă să fie numită ocrotitoarea schitului.

 

Afară frig, în suflete cald

După sute de ani în care nu mai părea că şirul rugăciunilor săvârşite de călugării acelor vremuri vitregi va fi reluat în acest loc mirific, pronia divină a îngăduit acest lucru. Locul din „Lunca mănăstirii” rămăsese în conştiinţa sătenilor, dar nu se ştia amplasarea exactă. În urmă cu doi ani, ruinele au fost scoase la iveală de o echipă de cercetători formată din Prof. Dr. Antal Lukacs şi muzeograful făgărăşean Aurel Dragne. Localnicii şi-au dorit mult să aibă o mănăstire pe hotarul satului lor şi, aşa, a ajuns aici Părintele Matei. Aşezământul a fost închinat tuturor Sfinţilor români (sărbătoriţi în a doua Duminică după Rusalii), şi iată că, după doi ani de trudă, a venit şi ziua sfinţirii, zi de mare bucurie pentru şincanii noi, pentru toţi cei care au contribuit la ridicarea aşezământului şi pentru toţi cei legaţi sufleteşte de acest loc. Paraclisul schitului a fost târnosit sâmbătă, 25 iunie, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului. Ploaia abundentă şi frigul, neaşteptate după o zi caniculară, nu au fost o piedică pentru cei care au dorit să fie prezenţi la binecuvântatul moment. Un sobor de peste 40 de preoţi şi mulţime multă de credincioşi au trăit momentele minunate şi unice pe care le oferă slujba de sfinţire. Dragostea participanţilor s-a arătat prin faptul ca au răbdat până la sfârşit condiţiile perfecte pentru o răceală bună; cu toate acestea, mai multe persoane au mărturisit după aceea că, deşi erau convinse că vor răci, s-au simţit mai bine ca niciodată. Pentru că, aş cum a spus şi Părintele mitropolit în cuvântul său, Dumnezeu răsplăteşte jertfa făcută din iubire.

 

Bucurie adâncă şi recunoştinţă

După săvârşirea Sfintei Liturghii, în cadrul căreia răspunsurile la strană au fost date de corul bisericii din sat, ÎPS Laurenţiu a vorbit despre însemnătatea sfinţirii unei biserici şi despre Evanghelia Duminicii. Părintele stareţ Matei a mulţumit Înaltpreasfinţitului, preoţilor prezenţi, ctitorilor şi tuturor celor prezenţi, pentru contribuţia şi dragostea lor faţă de acest aşezământ. Au fost acordate acte de cinstire familiilor care s-au implicat în ctitorirea acestuia, în frunte cu domnul primar Dumitru Flucuş şi parohul comunei Şinca Nouă, părintele Sorin Suciu. La rândul său, Părintele mitropolit a primit un act de înaltă apreciere din partea comunităţii, care şi-a exprimat marea bucurie de a-l avea în mijlocul lor în această zi mult aşteptată: „Fiţi binevenit şi binecuvântat, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, în vatra de neistovită, curată şi smerită rugăciune din Lunca Mănăstirii, loc cu belşug de înţelesuri, de taine şi de revelări şi păstrător al semnelor osebitoare ale trecutului şincan. Dăm astăzi mărturie Înaltpreasfinţiei Voastre despre bucuria noastră adânc resimţită pentru toată revărsarea de generozitate şi nobleţe, ca şi pentru frumoasa mângâiere de a ne fi împărtăşit cu darurile cele bogate ale Sfintei Liturghii arhiereşti”.

La final, fiecare credincios prezent a avut bucuria de a trece prin Sfântul Altar, de a se închina şi a săruta Sfânta Masă şi apoi de a se bucura de agapa pregătită cu multă ospitalitate de comunitatea sătenilor la căminul cultural din localitate.

Pr. Marius Corlean

 

Publicitate